Filarmonica „Banatul” Avancronica de concert Vineri 20 octombrie

În deschiderea stagiunii de concerte a Filarmonicii „Banatul” ne-a fost oferit un medalion Beethoven. Vineri, 20 octombrie, la două săptămâni distanţă avem parte de un medalion Béla Bartók, strălucit reprezentant al muzicii secolului XX, născut cu aproximativ 100 de ani după Beethoven. Vom asculta două lucrări reprezentative ale compozitorului maghiar născut la Sânnicolau Mare. Este vorba despre Concertul pentru violă şi orchestră şi Concertul pentru orchestră.

Bartók a fost un bărbat scund, delicat, fragil, dar forţa sa psihică era impresionantă, cu o personalitate fără compromisuri, care şi-a urmat drumul fără rabat de la idealul său. Teoriile sale muzicale erau valabile numai pentru el. A fost indignat la culme de răspândirea nazismului şi ştia că după Austria va urma Ungaria. A decis, hotărât, să părăsească Ungaria emigrând în Statele Unite, unde va petrece ultimii ani ai vieţii. Înainte de a pleca, a scris un testament în care specifica faptul că după moartea sa, în cazul în care în Ungaria vor exista străzi şi pieţe cu numele marilor capi fascişti, el nu va dori ca numele lui să fie dat unor locuri din oraşele ţării. Am menţionat acestea pentru că lucrările pe care le vom asculta au fost compuse în America.  Înainte de a muri îi mărturisea doctorului său că îi pare rău că părăseşte lumea cu bagajele pline. Într-adevăr, a lăsat în urmă lucrări neterminate, proiecte, şi planuri pline de speranţă. Este cazul concertului pentru violă, care va fi interpretat vineri seara de violistul Cristian Ladislau Andriş, concert care a fost terminat de bunul său prieten Tibor Serly în 1949. Bartók a început compunerea acestui concert pe când locuia în Saranac Lake, statul New York, în iulie 1945. Lucrarea a fost comandată de celebrul violist William Primrose, care avea mare încredere că va fi un mare concert pentru violă, ceea ce s-a dovedit că este. El a fost revizuit de două ori, ultima dată de către Csaba Erdély. Premiera a fost la 2 decembrie 1949 la Minneapolis, statul Minnesota, cu Primrose solist.

Citeşte mai departe...

Nr.înreg. 3.689 / 10.10.2017

ANUNŢ

Filarmonica Banatul Timişoara organizează în data de 06.11.2017, ora 10.00, concurs în vederea ocupării pe perioada nedeterminata a următoarelor funcţii vacante, în regim contractual, la Biroul Resurse Umane,Comunicare, din cadrul Filarmonicii Banatul Timişoara :

• Economist IA- salarizare;
• Economist IA– deconturi finanțări nerambursabile.

Citeşte mai departe...

Filarmonica „Banatul” Avancronica de concert Vineri 13 octombrie

Anual, la începutul lunii octombrie se desfăşoară la Timişoara festivalul de orgă — Timorgelfest. Participă şi Filarmonica „Banatul” cu un concert vocal-simfonic, vineri 13 octombrie ora 20, ce se va desfăşura la Domul Romano-Catolic. Programul este alcătuit din Suita pentru orgă şi orchestră de coarde în sol major de Ottorino Respighi, Introduzione et Gloria pentru solişti cor şi orchestră de Antonio Vivaldi şi de acelaşi autor — „Magnificat” pentru solişi, cor, orgă şi orchestră.

Cu mai mulţi ani în urmă lucrările celebre ale lui Respighi erau destul de des programate pe scena Capitol. Este vorba despre Fântânile Romei, Pinii din Roma, Serbările romane, Păsările şi pe vremea când exista o orchestră de cameră foarte activă, şi Arii şi dansuri vechi. Respighi s-a născut la 9 iulie 1879, la Bologna, într-o familie muzicală. De mic a studiat vioara şi viola cu profesori vestiţi pe acea vreme. În 1900 îl găsim la Teatrul Imperial din Petersburg ca şeful partidei de violă. Acolo a studiat 5 luni cu celebrul compozitor Nikolai Rimski-Korsakov. Unele însemnări scriu că pe când efectua turnee de concerte în Germania a luat câteva lecţii de compoziţie şi cu Max Bruch. În 1913 este numit profesor de compoziţie la Academia Santa Cecilia din Roma. 6 ani mai târziu se căsătoreşte cu Elsa Olivieri-Sangiacomo, o fostă elevă, care, după 18 ani de la moartea soţului,  se hotărăşte să-şi publice cartea — Ottorino Respighi, o sursă extraordinară de amintiri biografice. A apărut în traducere şi la noi în 1982, la Editura Muzicală. Spunea autoarea că pe lângă multe talente — excelent muzician, violonist, violist, pianist, şi cine mai ştie câte altele, avea şi manii ciudate precum aceea să poarte pe chip masca lui Beethoven, la care nu voia să renunţe. Într-adevăr, dacă-i priveşti fotografia, cu mici retuşuri ai putea spune că sunt fraţi.

Citeşte mai departe...