Primul concert simfonic al anului 2012 oferă melomanilor timişoreni audiţia Uverturii „Scara de mătase” de Gioachino Rossini, Concertul pentru percuţie şi orchestră de Doina Rotaru şi Simfonia a V-a în mi minor, op. 64 de Piotr Ilici Ceaikovski.
Maestru de necontestat al operei bufe, Rossini compune o operă-farsă într-un act, pe care o prezintă în premieră în 1812, la teatrul San Moisè din Veneţia. Vreme de trei ani, între 1810 şi 1813, tânărul compozitor a creat patru opere scurte, care erau pe gustul publicului. Erau vesele, pe scenă doar câţiva interpreţi şi cel puţin o pereche de îndrăgostiţi. Din păcate, din cele 39 de opere compuse de Rossini, doar câteva sunt prezente în repertoriul instituţiilor muzicale de azi. Acestea însă, asigură aproape necondiţionat succes la public. Dacă nu toate opere sale au mare căutare, în schimb uverturile rossiniene se află mereu pe scenele de concert, indiferent de operele de care aparţin. La fel este şi cu spumoasa uvertură pe care o vom asculta vineri, pe scena sălii Capitol.
Doina Rotaru este una dintre personalităţile reprezentative ale şcolii româneşti de compoziţie. Şi-a câştigat un binemeritat prestigiu în viaţa muzicală din ţară, dar şi din străinătate, efect al succeselor sale în domeniul componistic şi datorită numeroaselor premii naţionale şi internaţionale care i s-au atribuit. Compozitoarea formată la clasa maestrului Tiberiu Olah, a contribuit la tezaurul cultural românesc cu peste 25 de lucrări simfonice şi peste 60 de lucrări camerale. Pe lângă interesul deosebit acordat tuturor tipurilor de flaut, dedicându-le diferite compoziţii, iată şi o lucrare dedicată instrumentelor de percuţie. Concertul a fost interpretat în primă audiţie în anul 2000 de Doru Roman, solist al filarmonicii noastre, în acompaniamentul orchestrei simfonice. Tot Doru, căruia i-a fost dedicată lucrarea, o va cânta şi vineri seara în concertul simfonic dirijat de maestrul Gheoghe Costin.
Ultima lucrare din program va fi Simfonia a V-a, compoziţie dedicată de Ceaikovski directorului Societăţii filarmonice din Hamburg. A fost executată în primă audiţie la Petersburg în 1888 sub conducerea autorului. Ceaikovski a renunţat aici la tot ce este aspru, violent, sau la contrastele mari. Calitatea principală este bogăţia temelor, expresivitatea şi o dezvoltare muzicală lină, fără asperităţi.
Unele schiţe descoperite dezvăluie sumare indicaţii programatice, probabil un ajutor pentru a structura ideile viitoarei compoziţii. Astfel putem să înţelegem organicitatea procesului componistic, acumulările enorme de ritm intensitate şi culoare. Această creaţie monumentală poate defini tipologia simfoniei romantice, totul fiind gândit şi construit ca o devenire mereu ascendentă spre concluzia finalului. Există şi inovaţii precum valsul din mijlocul simfoniei, îmbinat cu aspecte de scherzo, sau marşul simfonic din prima parte, a cărui construcţie se bazează pe întrebuinţarea ritmului continuu, obstinant. Cu toate aceste elemente, unitatea perfect împlinită a simfoniei are în interior o substanţă melodică extraordinară, încât se poate spune că Simfonia a V-a este de la început până la sfârşit numai melodie. Muzica acestei lucrări, ca şi întreaga creaţie a lui Ceaikovski aparţine tezaurului muzical universal, dar este totuşi rusească. Împotriva acelora care nu-l considerau compozitor naţional s-a ridicat Stravinski care spunea „Această muzică este la fel de rusească precum versurile lui Puşkin, ori cântecele lui Glinka”.
Mircea Tătaru
O surpriză pentru publicul timişorean, dar şi pentru orchestra simfonică a Filarmonicii „Banatul” — concertul de vineri, 20 ianuarie va fi condus de maestrul Keunwoo Lee, dirijor din „Tara dimineţilor liniştite”, cum mai este denumită Coreea de Sud. El doreşte să cucerească inimile melomanilor cu două lucrări celebre: Concertul nr.3 pentru pian şi orchestră în do minor op.37 de Ludwig van Beethoven şi Suita simfonică „Tablouri dintr-o expoziţie” de Modest Petrovici Musorgski.
