Filarmonica Banatul Timisoara

            Vineri, 24 februarie 2012, ora 19                                           Sala Capitol

                                                                      CONCERT SIMFONIC

                                                                  Dirijor: THEO WOLTERS (Olanda)

                                                                Solistă: IOANA CRISTINA GOICEA

           Program:

           E. Lalo:    Simfonia spaniolă pentru vioară şi orchestră în re minor op. 21

           A. Bruckner:  Simfonia nr. 4 în mi bemol major (WAB 104)

Filarmonica „Banatul”, Avancronica de concert, Vineri, 24 februarie 2012

Maestrul Theo Wolters revine pe scena Filarmonicii „Banatul” pentru concertul simfonic de vineri, 24 februarie, dorind să interpreteze împreună cu orchestra filarmonicii Simfonia nr.4 în mi bemol major, Romantica, primul mare succes înregistrat de Anton Bruckner în calitate de compozitor.

Simfonia mai este cunoscută şi sub numele de „Romantica”, titlu înscris chiar de către Bruckner în manuscrisul primei sale versiuni. Căutând perfecţiunea prin ea, el a făcut o serie de modificări succesive. În 1874 a fost terminată versiunea ultimă, dedicată Prinţului Constantin de Hohenlohe-Schillingsfürst. Faţă de aceasta au mai existat patru versiuni în care unii muzicieni au operat anumite modificări, dar cu acordul lui Bruckner. Tot cu acordul compozitorului s-a editat o versiune a lui Ferdinand Löve în 1888. În acelaşi an, Mahler a scos o versiune cu tăieturi şi anumite reorchestrări, care, deşi a fost înregistrată în secolul XX, nu a rezistat în circuitul concertelor simfonice.

Premiera a fost la Viena în 1881, sub conducerea lui Hans Richter şi a înregistrat un succes răsunător. Bruckner era un om destul de retras şi închis, astfel că în societate comportamentul lui era de multe ori stângaci, chiar naiv. Se spune că după o repetiţie foarte reuşită, mulţumit, i-a dat lui Richter, care era un aristocrat de mare clasă, o monedă, spunându-i să-şi cumpere o bere ! Trebuie să subliniem că numele simfoniei, pe care de altfel l-a scris pe manuscris la îndemnul prietenilor, vine mai mult dela simţirea şi atitudinea romantică, datorită simbolurile romantice folosite, decât dela un program cert, concret, preexistent muzicii.

Iată totuşi, nişte indicaţii ale compozitorului despre imaginile romantice la care se gândea: partea întâi ar fi ieşirea unui grup de cavaleri, în zori de zi, dintr-o citadelă medievală, ajung în pădure unde minunile naturii îi înconjoară; partea a doua se referă la întâlnirea de dragoste a doi tineri, melancolici şi trăind din plin miracolul iubirii; partea a treia reprezintă o acţiune de vânătoare, toate petrecându-se undeva în perioada evului mediu. Partea a patra nu are sugerat nici un program, dar aşa cum se exprima muzicologul Mihail Moroianu în cartea sa Anton Bruckner — „rămânem striviţi sub impresia acelei poezii a inimii pe care Bruckner o confundă tot mai mult cu intensitatea viziunii sale asupra lumii”.

Vineri seara, pe scena sălii Capitol, în deschiderea concertului simfonic, vom asculta Simfonia Spaniolă, pentru vioară şi orchestră, op.21 de Edouard Lalo în interpretarea violonistei Ioana Cristina Goicea. Născut la Lille, în Franţa, dar de origine spaniolă, Lalo s-a integrat în mişcarea de renaştere a muzicii instrumentale franceze. Deşi a compus opere, simfonii, muzică de cameră, el este cunoscut în lumea muzicală pentru creaţia din genul concertistic. Fiind violonist, a scris 4 concerte dedicate acestui instrument. Trei dintre ele au denumiri particulare: Concert Rus, Fantezie Norvegiană şi Simfonia Spaniolă, lucrarea cea mai apreciată. Inspirată şi ea din folclorul spaniol, ca şi alte lucrări ale sale, Simfonia Spaniolă se distinge prin melodiile sale expresive, prin ritmurile specifice peninsulei iberice şi prin armoniile clare, nesofisticate.

Aceeaşi influenţă a folclorului spaniol o întâlnim şi la alţi compozitori francezi precum Debussy, Bizet, Ravel şi Ibert. Prima audiţie s-a petrecut la Paris, în februarie 1875 în interpretarea lui Pablo de Sarasate, căruia i-a fost dedicată. Trei ani mai târziu, în aceeaşi interpretare, a fost ascultată de Piotr Ilici Ceaikovski, care s-a arătat entuziasmat de lucrare. În 1888 guvernul i-a acordat lui Eduard Lalo Legiunea de Onoare pentru contribuţia sa la dezvoltarea şi promovarea culturii franceze. În acelaşi an s-a deschis pentru prima dată Ateneul Român din Bucureşti.

Mircea Tătaru