Muzica simfonica. Programul concertelor la Filarmonica Banatul Timisoara

Orchestra simfonică a Filarmonicii „Banatul”, aflată vineri, 25 martie, sub conducerea maestrului Gheorghe Costin, va interpreta pentru început Rapsodia I, opus 11, de George Enescu, o etichetă nobilă, o emblemă naţională a spiritualităţii caracteristic româneşti. Ce se mai poate spune în avancronică după succesul mondial al acestei compoziţii, după mii de execuţii publice, după zeci de versiuni discografice? Dacă muzicologia se referă la faptul că această lucrare de tinereţe îşi opreşte virtuţile la un nivel destul de puţin profund în comparaţie cu nivelul muzicii enesciene, vom spune în mod clar că Rapsodia I are darul extraordinar de a pătrunde direct în sufletul celui ce o ascultă, de a naşte sentimente şi bucurie deplină, indiferent de meridianul unde este ascultată. Muzica acestei rapsodii este uşor de înţeles, este extraordinar de bine orchestrată şi este atrăgătoare prin vivacitatea ei melodică şi ritmică.

În continuare vom avea prilejul de a ne întâlni cu muzica lui Giovanni Bottesini, puţin cunoscut de melomani. Este celebru în istoria muzicii ca unul dintre cei mai mari virtuozi ai contrabasului; a revoluţionat tehnica şi a pus în valoare potenţialul expresiv al celui mai mare instrument cu coarde din familia viorii. A învăţat contrabasul la Conservatorul din Milano, făcând paralel şi studii de armonie, contrapunct şi iniţiere în compoziţie. Cu banii câştigaţi la absolvire se spune că şi-ar fi cumpărat un contrabas de marcă, pe care a montat doar trei corzi şi pe care l-ar fi acordat mai sus pentru a se apropia de timbrul violoncelului. I se spunea Paganini al contrabasului şi la fel ca în cazul marelui virtuoz al viorii, au existat despre întâmplările vieţii lui destule legende şi povestiri, dintre care unele se băteau ca în cap. Certitudinile vieţii sale însă sunt frumoasele compoziţii, majoritatea dedicate contrabasului şi că sub îndrumarea lui Verdi a dirijat premiera absolută a operei „Aida”, la Cairo, la inaugurarea Canalui de Suez, în 1871.

Gran duo concertante pentru vioară, contrabas şi orchestră, pe care-l vom asculta în interpretarea a doi tineri talentaţi, membri ai filarmonicii noastre, violonista Cătălina Costin şi contrabasistul Florin Lupulescu, a fost compus iniţial pentru doi contrabaşi. Fiindcă pe atunci era foarte greu să găseşti încă un instrumentist de valoarea lui Bottesini, violonistul Camillo Sivori, un elev al lui Paganini, a transcris o parte pentru vioară, variantă rămasă definitivă din 1880 până azi.

Compozitorul belgian César Franck a compus puţine lucrări, cam toate către sfârşitul vieţii, dar toate au intrat în patrimoniul culturii universale ca foarte valoroase. Încurajat de succesul obţinut cu Variaţiunile pentru pian şi orchestră, în 1885, el lucrează aproape doi ani la o Simfonie în re minor, unde foloseşte cu succes structura ciclică întâlnită în lucrările lui Berlioz şi Saint-Saëns. Toate cele trei părţi sunt străbătute, în diferite moduri, de motivele ce apar la început, realizând o unitate în suflul romantic al simfoniei.  Premiera a fost la Conservatorul din Paris, în februarie 1889, cu un an înainte de moartea compozitorului. Această construcţie solidă este o necontenită ascensiune spre bucuria pură şi spre lumina înviorătoare, aşa cum s-a exprimat Vincent D`Indy în cartea sa despre César Franck.