Muzica simfonica. Programul concertelor la Filarmonica Banatul Timisoara

Ludwig van Beethoven a compus în 1810 o lucrare formată dintr-o uvertură şi 9 secţiuni, ca muzică de scenă pentru piesa lui Goethe, Egmont. Este veşnica poveste romantică dintre bine şi rău, binele, reprezentat de Contele flamand Egmont, cu idealurile sale de dreptate şi libertate şi răul, întruchipat în despoticul Duce de Alba, reprezentantul spaniolilor invadatori. Martiriul final al lui Egmont este manifestul politic pentru libertate şi independenţă. Toate acestea se reflectă elocvent în dramatica uvertură Egmont op. 84 a, ce va deschide concertul orchestrei simfonice a Filarmonicii „Banatul” de vineri, 1 aprilie.

În continuare vom putea asculta, în primă audiţie la Timişoara, un concert pentru percuţie şi orchestră, denumit „Domino”. Această lucrare a compozitorului Adrian Enescu va fi bine primită la Timişoara, luând în considerare atât critica laudativă apărută după premiera absolută din iunie 2010, la Bucureşti, dar şi succesul înregistrat de toate lucrările sale până acum. Adrian Enescu împlineşte la 31 martie 63 de ani şi este autorul a numeroase compoziţii, în cele mai diverse genuri. Foarte multe filme româneşti au muzica compusă de Enescu, spaţiul restrâns al avancronicii nu ne permite să le enumerăm. A compus muzică ambientală, muzică pop, de scenă, de balet, pentru piese de teatru şi nu în ultimul rând muzică electronică, fiind unul dintre primii compozitori care au creat şi au promovat un astfel de gen, încă de prin anii 1970.

Lucrarea concertantă „Domino” îşi va dezvălui calităţile şi datorită solistului ei, percuţionistul Zoly Toth.

În partea a doua a concertului simfonic ce va fi dirijat de maestrul Horia Andreescu, ne vom întoarce la Beethoven pentru a-i asculta Simfonia a VI-a, în fa major, op. 68. De multe ori în viaţă el a fost dezamăgit de comportamentul oamenilor, aceasta fiind explicaţia faptului că îi plăcea să se izoleze, sau era ursuz în societate. Fericirea supremă era să se afle în mijlocul naturii pe care o iubea cu pasiune. Într-o scrisoare adresată unui prieten scria cât de fericit este să se plimbe în pădure între copaci, să stea în iarbă, să admire stâncile. Toate acestea îi dăruiau rezonanţa de care avea nevoie. În urma unor asemenea sentimente s-a născut Simfonia a VI-a, o lucrare programatică care descrie scene şi evenimente din natură. De aceea ea are supradenumirea de „Pastorala”. Simfonia nu este o pictură sonoră ci o transmitere de sentimente născute din contactul cu natura. Compozitorul a simţit nevoia să dea fiecărei părţi o denumire, scoţând în evidenţă sentimentele declanşatoare ale genezei.

Iată subtitlurile:

I Trezirea sentimentelor pline de viaţă la sosirea în sat.

II Scenă la pârâu.

III Grup veseli de săteni.

IV Sentimentul de bucurie al oamenilor după trecerea furtunii.

Ultimele părţi se desfăşoară fără pauze, finalul simfoniei fiind o sublimă linişte sufletească, o contopire a omului cu natura.

Mircea Tătaru