Avancronica de concert Vineri 6 februarie
Filarmonica „Banatul” Avancronica de concert Vineri 6 febuarie
Primul concert simfonic al lunii februarie ne prilejuieşte o reîntâlnire cu muzica lui Felix Mendelssohn Bartholdy. Încadrat de Uvertura Hebridele op. 26, şi Simfonia nr.4 în la major, op. 90, se află Concertul opentru contrabas şi orchestră nr.2 de Giovanni Bottesini.
Prima vizită a lui Mendelssohn în Anglia, în 1829, a prilejuit naşterea Simfoniei nr.3 — Scoţiana şi Uvertura Hebridele. În aceste insule scoţiene compozitorul a fost impresionat de grota lui Fingal, o peşteră lungă de 11 metri şi cu o adâncime de 61 şi al cărei tavan se sprijină pe piloni de bazalt. Primul ei titlu a fost Insula singuratică, dar mai apoi, odată cu revizuirile succesive a primit numele de Grota lui Fingal, sau simplu — Hebridele. Dilema circulaţiei ambelor pe afişele de concert se datorează primului editor care a hotărât că Grota lui Fingal este un titlu mai sugestiv, mai direct, faţă de titlul lui Mendelssohn care i se părea prea general, prea ambiguu. Primele schiţe au fost efectuate la Roma în 1830, dar munca la uvertură a mai continuat încă trei ani. Compozitorul nu era mulţumit din cauza faptului că muzica nu reuşea să transmită complexitatea sentimentelor resimţite. Premiera a fost în 1832, la Londra, într-un concert în care a fost programată şi Uvertura la Visul unei nopti de vară.
Avancronica de concert Vineri 30 ianuarie
Filarmonica „Banatul” Avancronica de concert Vineri 30 Ianuarie
Tematica repertorială a acestui început de an se axează pe ideea medalioanelor muzicale şi va continua şi în februarie cu câteva concerte de aceeaşi factură. După Mozart şi după concertul cu muzică din America de Sud, vineri 30 ianuarie vom asculta lucrări compuse de Ludwig van Beethoven. Uvertura „Coriolan”, op.62, care va deschide programul simfonic este o pagină muzicală deosebit de valoroasă, despre care merită să spunem câteva cuvinte. Ea nu a fost scrisă după tragedia lui Shakespeare, ci ca introducere la piesa de teatru a unui prieten al lui Beethoven, Heinrich von Collin. Uvertura este o pagină de muzică programatică şi se referă la Generalul roman Coriolanus, care, din mântuitorul şi salvatorul Romei, devine exilat, datorită aroganţei şi dispreţului cu care îi trata pe cetăţenii marelui oraş. De nevoie, fiind ameninţat, se aliază cu duşmanii Romei şi începe asediul asupra oraşului. Deznădăjduit, la sfatul mamei şi al soţiei sale, el se sinucide. Cunoscând caracteristicile proprii ale eroismului beethovenian, putem spune că acest deznodământ al uverturii nu îi este propriu, pentru că în locul unei acţiuni eroice cu final victorios, asistăm la tragedia unei conştiinţe înfrânte. Dacă piesa lui Collin este azi dată uitării, Uvertura „Coriolan” are întotdeauna mare succes la publicul meloman, aşa cum a avut şi în 1807, la premieră.
Avancronica de concert Vineri 23 ianuarie
Filarmonica „Banatul” Avancronica de concert Vineri 23 Ianuarie
Nu există monotonie în agenda concertelor Filarmonicii Banatul. După giuvaierurile muzicii lui Mozart, de săptămâna trecută, vineri, 23 ianuarie, ne vom apropia de universul miraculos al muzicii din America Latină. Cel care ne va facilita accesul la ritmurile şi melodiile atât de îndepărtate de cultura muzicii europene, este dirijorul concertului, argentinianul Ramiro Arista, care ne-a prezentat alte lucrări caracteristice acelei zone, în septembrie 2012. Să aflăm câte ceva despre compozitorii ale căror lucrări le vom asculta. Concertul va debuta cu Fuga con pajarillo de Aldemaro Romero. S-a născut în Venezuela, în martie 1928 şi a decedat în septembrie 2007. A fost pianist, orchestrator, dirijor şi un prolific compozitor. A făcut multe turnee în oraşe aflate pe cele două continente americane unde a promovat muzica din Venezuela. Era foarte cunoscut, fiind invitat să colaboreze cu mari cântăreţi şi actori precum Dean Martin, Jerry Lewis, Stan Kenton sau Tito Puente. Ca dirijor a fost în multe ţări europene, în Egip şi în Japonia. A dirijat şi Orchestra Naţională Radio Bucureşti. În 1976 a compus Suita pentru orchestră de coarde. Prima parte a acestei suite o vom asculta vineri seara.
Avancronica de concert Vineri 16 ianuarie
Filarmonica „Banatul” Avancronica de concert Vineri 16 Ianuarie
După Recviemul lui Wolfgang Amadeus Mozart din 19 decembrie 2014, Filarmonica „Banatul” ne oferă un medalion Mozart cu o muzică lipsită de suspine şi durere. Programul simfonic debutează cu celebra Uvertură la opera „Nunta lui Figaro” K.V. 492. Această spumoasă pagină muzicală ce captează atenţia publicului încă din primele momente şi-a câştigat o binemeritată celebritate în lumea întreagă, cariera ei glorioasă fiind cu greu egalată de unele uverturi rossiniene. Principalele caracteristici care o fac atât de apreciată se dovedesc a fi — exuberanţa debordantă prezentă de la prima măsură până la final, coloritul bogat al ideilor muzicale, cu toate că Mozart foloseşte o economie de mijloace în prezentarea lor, şi poate faptul că în această introducere în operă este utilizată o formă de sonată fără dezvoltarea materialului tematic. Această structură fără prelucrare tematică a devenit mai apoi un etalon al formei denumită de muzicieni liedul-sonată. Mozart nu se gândea să fie original cu orice preţ, ci încerca o formă care ar fi avut darul de a păstra şi de a accentua dinamismul şi verva până la final. Rămânem alături de Mozart, pentru că în continuare vom urmări unul dintre cele mai reuşite concerte pentru pian şi orchestră în la major K.V. 488, nr.23, pe care îl vom asculta în interpretarea pianistei Melita Botezatu . După însemnările lui Mozart el a fost finalizat în martie 1786, în preajma premierei celebrei opere „Nunta lui Figaro”. Este un concert luminos, abundent în melodii şi caracterizat printr-o poetică profundă dar senină. În general, tonalitatea de la major are o semnificaţie psihologică la Mozart, majoritatea lucrărilor compuse în această tonalitate caracterizându-se prin seninătate, optimism, deschidere spre bucuriile vieţii. Cu toată neobosita jovialitate şi bucuria zglobie din părţile extreme, partea a doua, compusă într-o tonalitate destul de rar utilizată — fa diez minor, cu al său sublim fior ne dezvăluie un univers de tristeţe,. Totuşi, şi aici avem parte de un episod luminos, în tonalitatea la major, pe care-l vom întâlni şi în introducerea unui trio vocal din opera sa „Don Giovanni”.