Filarmonica „Banatul” Avancronica de concert Vineri 10 IANUARIE Ora 19

Tradiţionalul Concert de Anul Nou s-a aflat între cele două concerte dedicate de Filarmonica „Banatul” familiilor de muzicieni. Dacă sub acest generic ne-am bucurat, în 20 decembrie, de calităţile interpretative ale familiei Mihăilescu, în 10 ianuarie suntem invitaţi la concertul familiei Petrila. Gabriela şi Lucian sunt membrii ai partidei de vioara I din cadrul orchestrei noastre simfonice, iar fetiţele lor, Cora şi Andreea, studiază vioara şi respectiv, violoncelul. Având în vedere că Lucian cântă bine şi la violă, putem spune că avem un adevărat cvartet de coarde, care echilibrează asaltul pianiştilor din decembrie.

În program, printre lucrările oferite de cei patru solişti vom asculta şi două lucrări orchestrale: Poloneza din actul III al operei Evgheni Oneghin de Piotr Ilici Ceaikovski şi Dans ungar nr.6 compus de Johannes Brahms. Unul dintre cele mai valoroase exporturi ale culturii poloneze pentru zestrea muzicală europeană a fost acest dans popular, care a intrat curând în saloanele nobilimii poloneze şi mai apoi, datorită compozitorilor, în muzica cultă din Europa. Melodiile, bazate pe un ritm specific, în măsura de trei, l-au inspirat şi pe Ceaikovski, care a folosit acest gen mândru şi avântat  în simfonia a IV-a şi în opera sa cea mai cunoscută — Evgheni Oneghin

 Dintre cele 21 de dansuri, compuse ca muzică de divertisment de Brahms, doar trei sunt orchestrate de compozitor, celelalte fiind aranjate pentru orchestră de Dvorak, Schmeling, Gall şi alţii, mai puţin cunoscuţi.

Aceste mici piese au influenţat dezvoltarea, la începutul secolului XX, a ragtimurilor americane care au culminat cu compoziţiile lui Scott Joplin.

Cora va interpreta Preludiu şi Allegro de Pugnani-Kreisler, o lucrare maiestuoasă în prima parte şi plină de mici dificultăţi tehnice  în partea de Allegro. Gaetano Pugnani a fost un violonist remarcabil, care a urcat în carieră până la postul de director al Capelei Regale din Torino, în 1770.  Despre Preludiu şi Allegro, se pare că originalul este subintitulat „în stilul lui  Pugnani” şi că de fapt lucrarea aparţine în totalitate lui Fritz Kreisler, cunoscătorii afirmând că n-au descoperit niciun Stil-Pugnani.

Andreea, surioara mai mare a Corei, ne va prezenta Elegia lui Gabriel Fauré,  piesă care a fost compusă în 1880, ca parte lentă a unei sonate pentru violoncel şi pian. Sonata nu a fost terminată, dar în 1883, Fauré a orchestrat această parte, care a devenit Élégie op.24, existând ca piesă de sine stătătoare.

Tot Andreea va interpreta şi Allegro Appassionato pentru violoncel şi pian op.43 compusă de Camille Saint-Saëns în 1873, pentru ca trei ani mai târziu să-i scrie şi un acompaniament pentru orchestră, variantă pe care o vom asculta vineri seara.

Partea a doua va debuta cu Dublu concert pentru vioară şi violă de Max Bruch, în interpretarea Gabrielei şi a lui Lucian. Există două variante ale acestui concert — una pentru clarinet şi violă şi alta pentru vioară şi violă. A doua variantă, o vom asculta vineri seara.  Originalul, op.88 este prima variantă, pentru că Bruch dorea să o cânte împreună cu fiul său, Felix, care cânta la clarinet. Vom urmări nu numai tonul melancolic atât de drag lui Bruch, dar şi stilul său apropiat de al lui Brahms, unul conservator, fiind hotărât împotriva nebuniilor moderniste din muzică, cum se exprima.

Pe Lucian îl vom asculta interpretând celebra Zigeunerweisen (Melodii lăutăreşti) compusă de Pablo de Sarasate. Compozitorul a fost un mare virtuoz al viorii, celebritatea crescându-i simţitor odată cu apariţia compoziţiilor sale, deosebit de reuşite. Acest opus 20 este una dintre cele mai îndrăgite lucrări. Cele trei secţiuni sunt foarte diferite. După o dispută aprigă şi aprinsă, probabil în jurul unui foc, a două grupuri a căror identitate reiese din titlul dat de Sarasate, urmează un moment cathartic, undeva în plan îndepărtat. Doi tineri îşi împărtăşesc dragostea printr-un cunoscut şi frumos cântec de dragoste maghiar. Acest moment purificator destinde tensiunea şi pregăteşte apariţia unui dans al bucuriei şi împăcării.

La ultima lucrare, Muzica nocturnă a străzilor Madridului, compusă de Luigi Bocherini, va participa întreaga familie Petrila. Compozitorul ne prezintă un mic tablou surprins seara la Madrid. Avem parte de clopote de biserici unde se oficiază slujba de seară, dansuri stradale, ba chiar mici busculade, apoi sunete care sună stingerea la o cazarmă. Lucrarea a fost editată după moartea lui Bocherini, acesta spunând ca n-are rost să fie cântată decât în Spania, deoarece n-ar fi înţeleasă decât acolo. Aplauzele publicului vor arăta dacă nu cumva Bocherini a greşit în aceste aprecieri. Vineri seara, în mijlocul orchestrei simfonice dirijată de maestrul Petronius Negrescu, se va afla o talentată şi frumoasă familie de muzieni timişoreni.

Mircea Tătaru