Filarmonica „Banatul” Avancronica de concert Vineri 17 IANUARIE Ora 19

Uvertura „Coriolan”, op 62, de Ludwig van Beethoven, care va deschide programul simfonic de vineri seara, 17 ianuarie, este o pagină muzicală deosebit de reuşită, despre care merită să spunem câteva cuvinte. Ea nu a fost scrisă după tragedia lui Shakespeare, ci ca introducere la o altă piesa de teatru, aparţinând unui prieten al lui Beethoven, Heinrich von Collin. Uvertura este o pagină de muzică programatică şi se referă la Generalul roman Coriolanus, care, din mântuitorul şi salvatorul Romei, devine exilat datorită aroganţei şi dispreţului cu care îi trata pe cetăţenii marelui oraş. De nevoie, fiind ameninţat, se aliază cu duşmanii Romei şi începe asediul asupra oraşului. Deznădăjduit, şi la sfatul mamei şi al soţiei, el se sinucide. Cunoscând caracteristicile proprii ale eroismului beethovenian, putem spune că acest deznodământ al uverturii nu îi este propriu, pentru că în locul unei acţiuni eroice cu final victorios, asistăm la tragedia unei conştiinţe înfrânte. Dacă piesa lui Collin este azi dată uitării, Uvertura „Coriolan” are întotdeauna mare succes la publicul meloman, aşa cum a avut şi în 1807, la premieră.

Violonistul Florin Croitoru va interpreta în continuare Concertul nr.3 pentru vioară şi orchestră în sol major de Wolfgang Amadeus Mozart. Mozart avea 19 ani în 1775 când, într-un impuls de mare dragoste pentru vioară, a compus -unul după altul- ultimele trei din cele cinci concerte autentificate, fără dubiu, ca aparţinându-i. Cunoscut după catalogul specific lucrărilor mozartiene drept KV 216, se spune că acest concert ar fi cel mai popular. Cunoscând bine aceste trei bijuterii pentru vioară, pot spune că este riscant să le compari. Sunt atât de frumoase şi de diverse încât încap pe acelaşi loc în inima tuturor melomanilor. Dacă Florin le-ar cânta pe toate trei, vineri seara, publicului i-ar fi greu să-l aleagă pe cel mai frumos.

În data de 2 aprilie, 1800, pentru prima dată, Viena s-a întâlnit cu talentul lui Ludwig van Beethoven, când a fost premiera Simfoniei sale nr.1. Această lucrare, op.21, despre care ştim că este marcată de spiritul lui Haydn şi de respectul faţă de Mozart, ne arată un compozitor stăpân pe materialul sonor, nefiind deloc un epigon al marilor săi înaintaşi. Deşi au fost şi critici care se îndoiau de forţa care li se anunţa că apare, alţii le-au răspuns mulţumiţi, că „leul a hotărât că-i înţelept să nu atace încă”.

Cu toată structura clasică, căreia nu-i aduce intervenţii proprii precum în următoarele simfonii, amprenta beethoveniană se distinge în principal datorită felului cum foloseşte, pune în valoare, grupurile de suflători, anunţând un nou concept despre sonoritate.

Maestrul Radu Popa va conduce acest concert de la pupitrul dirijoral.

Mircea Tătaru