Filarmonica „Banatul” Avancronica de concert Joi 8 Mai - Vineri 9 Mai Ora 19

Două concerte succesive pe scena sălii Capitol. Joi, sub conducerea maestrului Aurel Manciu, avem parte de un concert de muzică din filme şi muzicaluri. Orchestra de suflători a Filarmonicii „Banatul” va interpreta extrase din coloanele sonore ale unor filme de succes cum ar fi Războiul stelelor, Vrăjitorul din Oz, Piraţii din Caraibe etc. De asemenea, va fi prezentat portretul compozitorului Andrew Loyd Webber. Născut în 1948, Baronul Lloyd Webber, titlul cu care a fost înnobilat de Regina Elisabeta a II-a în 1992, a fost cel mai de succes compozitor de muzicaluri al generaţiei sale, matricele compoziţiilor sale fiind considerate paradigme de urmat. În West End şi pe Broadway, multe dintre cele 13 muzicaluri compuse au ţinut afişele peste 10 ani. Probabil că unii dintre noi nici nu am ştiut că a semnat muzica la filme foarte reuşite pe care le-am văzut precum —  Jesus Christ Superstar (1970), Evita (1975), Cats (1981), Song and dance (1982), The Phantom of the Opera (1986), Sunset Boulevard (1993), The beautiful Game (2000), The Woman in White (2004) sau The wizard of Oz, o adaptare în 2011 a filmului cu acelaşi nume din 1939, ca să enumerăm doar o parte dintre ele. Multe melodii din aceste filme au devenit hituri. Cu toate aceste reuşite celebre şi a zecilor de premii ce i-au fost acordate, a fost acuzat de plagiat, compozitorul olandez Louis Anddriessen spunând, printre altele, că nici măcar o notă muzicală nu i-ar aparţine. A fost căsătorit de trei ori, a doua soţie fiind celebra Sarah Brightman.

A doua zi, vineri 9 mai, vom urmări un program ce se anunţă interesant, alcătuit de formaţia Trio Contraste împreună cu maestrul Theo Wolters, dirijorul concertului. Îşi va da concursul orchestra simfonică a filamonicii. Mare parte dintre lucrări sunt rearanjate de pianistul Sorin Petrescu, care le-a adaptat pentru cei trei solişti şi orchestră. Deşi sunt binecunoscuţi, să amintim că din Trio Contraste, pe lângă Sorin, mai fac parte flautistul Ion Bogdan Ştefănescu şi percuţionistul Doru Roman. Prin intermediul lor vom cunoaşte lucrări necunoscute publicului din Timişoara. Vom asculta African Sketch pentru percuţie şi orchestră compus de Siegfried Fink. Născut la 8 februarie 1928 la Zerbst în Germania, Fink a fost percuţionist, compozitor şi profesor, una dintre cele mai mari personalităţi în domeniul  percuţiei de după al Doilea Război Mondial. După ce a cântat în mai multe orchestre din Germania, a devenit profesor la conservatorul din Würzburg, unde a renovat şi a condus Studioul de percuţie. Pe lângă cele 160 de piese pentru percuţie, a mai avut meritul de a introduce percuţia ca intrument solo în diferite concursuri şi competiţii. De asemenea a folosit cu brio instrumente de percutie specifice folclorului latin, african şi brazilian.  A murit la 3 mai 2006.

Francis Poulenc va fi reprezentat în concert de Rapsodia neagră, singura lucrare de tinereţe pe care nu a distrus-o, într-un moment negru când a fost dezamăgit de compoziţiile sale timpurii. Atunci, la începutul secolului XX, era la modă în Paris muzica exotică, cea de jazz şi ragtime. Ţinându-se la distanţă de curentele supermoderniste care apăreau, a renunţat la efectele folclorului american şi a promovat în această lucrare fascinaţia melodiilor bazate pe gama pentatonică, pe crâmpeie ale folcorului african. Putem desluşi o latură naivă şi primitivă, în sensul de arhaic.  Unii au considerat lucrarea şi un gest oarecum ironic faţă de avangardiştii parizieni.

Urmează Suita irlandeză a lui Philip Coulter născut în 1942 la Derry, în Irlanda de Nord. A fost compozitor şi editor de discuri, cu multe premii la activ. Muzica sa este foarte populară în Irlanda, dar a fost ascultată şi la Casa Albă şi la Carnegie Hall.

Fritz Kreisler nu a fost doar un mare violonist al vremii sale, dar şi un compozitor talentat. Miniaturile sale pentru vioară şi pian au făcut înconjurul lumii. Una dintre cele mai populare piese este şi Tamburina chinezească, pe care o vom asculta într-o variantă originală prelucrată de Sorin Petrescu. În afară de partea mediană, lucrarea este străbătută de influenţe exotice orientale, calităţi oferite de folosirea gamei pentatonice specifice.Vom urmări dacă în această transcripţie mai rămân zorzoanele tehnice şi sentimentalismul din varianta pentru vioară.

Este programată şi lucrarea unui proeminent compozitor român — Siciliana-Blues de Cornel Ţăranu. Membru corespondent al Academiei Române din anul 1993, mai apoi titular, în 2012,  acest compozitor clujean a avut o viaţă plină de realizări artistice. După studiile făcute la Paris, unde a cunoscut şi a învăţat cu mari oameni de muzică, a studiat în Germania, la Darmstadt. Una dintre marile sale realizări este înfiinţarea în 1968 a orchestrei „Ars Nova” cu sediul la Academia de Muzică din Cluj-Napoca. Concertele orchestrei au apropiat publicul din ţară şi străinătate de muzica contemporană românească şi mondială. A primit premii şi ordine pentru meritele culturale şi pentru compoziţiile sale. A compus simfonii, lucrări concertante, muzică de cameră, lucrări corale şi două opere.  Anul acesta, în data de 20 iunie, Cornel Ţăranu va împlini 80 de ani.

La finalul concertului vom asculta lucrarea Two sambas a compozitorului brazilian Radamés Gnattali. Părinţii săi, muzicieni,  au emigrat din Italia la sfârşitul secolului XIX. Mare admirator al lui Verdi, tatăl i-a botezat pe trei din cei cinci copii ai lor după eroi din operele verdiene — Radamés, Aida şi Ernani. Radamés Gnattali s-a născut la Porto Alegre, în sudul Braziliei, în anul 1906. A întrerupt cariera de pianist şi s-a dedicat dirijatului. În acelaşi timp a început să aranjeze pentru orchestră lucrări din folclorul local, în special samba. A avut mai multe perioade de creaţie, dar chiar şi când - în preajma anului 1930 - a abordat un stil neoclasic, nu s-a abţinut să introducă elemente de jazz şi tulpini de melodii tradiţionale. A folosit şi instrumente mai puţin întâlnite pe scenele muzicii simfonice, precum acordeonul, chitara electrică, marinba sau mandolina. S-a stins din viaţă în anul 1988.

Mircea Tătaru