Filarmonica „Banatul” Avancronica de concert Vineri 23 Mai Ora 19

Filarmonica „Banatul” oferă iubitorilor muzicii, vineri 23 mai, un concert vocal-simfonic. Pentru început vom asculta Misa in Angustiis în re minor, pentru solişti, cor şi orchestră de Joseph Haydn. Este interesant să aflăm de ce în partitura originală, în afară de corzi, orchestra era formată doar din trompete, timpani şi orgă. Era în 1798, puţin după ce în Europa s-a instalat o instabilitate politică, dar mai ales financiară. Patronul lui Haydn, Nikolaus al II-lea, a demis un octet de suflători şi un alt grup numit „Feldharmonie”, fapt care a descompletat orchestra. Mai târziu, editorii lucrării, au introdus în această minunată partitură restul de suflători, astfel încât vineri seara vom asculta o lucrare împlinită, cu o orchestră întreagă. Haydn avea o problemă cu acest deficit de orchestranţi, pentru că după experienţa majoră cu Simfoniile Londoneze, el a acordat orchestrei un rol mai proeminent decât de obicei. Numele pus iniţial de Haydn, In Angustiis, se referea tocmai la starea lucrurilor din acea vreme, pentru că traducerea din limba latină, ar fi — Misa pentru vremuri cu probleme, necazuri. Datorită faptului că la începutul lui 1797, trupele lui Napoleon au intrat în Viena, Haydn a reconfirmat acest nume menit a sugera dureri şi chinuri. Apoi, Napoleon a invadat Egiptul atacând trupele britanice. Haydn aflând că trupele comandate de Amiralul Horaţio Nelson au învins în  mod uimitor armata franceză în bătălia Nilului, a dat şi numele de Nelson Misei sale. Solişti vor fi soprana Alina Todea, mezzosoprana Mihaela Işpan, tenorul Toni Bardon şi basul Cristian Ardelean. Îşi dă concursul corul „Ion Românu” pregătit de maestrul Iosif Todea. 

Pianistul Victor Andrei Părău, alături de orchestra simfonică a filarmonicii, ne va oferi o variantă interpretativă a Concertului nr.3 în mi major de Béla Bartók.

La finele celui de-al doilea Război Mondial, Bartók a emigrat în Statele Unite. Era grav bolnav de leucemie şi la început nu s-a adaptat vieţii şi specificului  atmosferei din America. După marele succes cu Concertul pentru Orchestră, starea sa de spirit, dar şi financiară, s-a îmbunătăţit. În aceste condiţii a început lucrul la al treilea concert pentru pian şi, paralel, la Concertul pentru violă şi orchestră. Găsim în concertul pentru pian mai multă serenitate şi lirism decât în cele două  precendete, poate şi datorită faptului că-l dorea un cadou pentru Ditta, soţia sa, care împlinea 42 de ani. A decedat la 26 septembrie 1945, fără să termine în totalitate concertul. Au fost orchestrate ultimele 17 măsuri şi realizate unele corecturi de către prietenul său Tibor Serly, care a luat în consideraţie însemnările compozitorului. Un lucru emoţionant, cu toate că nu terminase cu adevărat lucrarea, după ultima măsură a concertului, Bartók a scris vége, care în limba maghiară înseamnă sfârşit. Nu mai putea continua.

Liszt a fost nu doar un excelent pianist, dar şi un mare compozitor. Creaţia sa cuprinde 1233 de lucrări. Deşi alţi compozitori au dus mai departe poemul simfonic spre perfecţiune, cum a fost Richard Strauss, cele compuse de Liszt ocupă un loc important în literatura genului. Tasso, Orfeu, Zvon de sărbătoare şi Preludiile, sunt poeme simfonice, lucrări programatice care se bazează pe subiecte sau substraturi literare. Pornind de la elemente din „Meditaţii poetice”ale lui Alphonse de Lamartine, Liszt compune Poemul simfonic „Preludiile”, pe care-l vom asculta în încheierea programului de vineri, imaginând viaţa ca o succesiune de preludii, cu întrebări vizând necunoscutul, încercările omului spre ascensiune şi  lupta cu sine însuşi. Totul se petrece sub aurora dragostei, în final omul descoperindu-şi deplinătatea forţelor în lupta vieţii. Compusă cu siguranţă şi ştiinţă, lucrarea ni se adresează nemijlocit, prin firesc, fără subtilităţi alambicate. Poate şi datorită acestor calităţi ea este prezentă mereu pe scenele de concert, fiind cea mai cunoscută şi cântată lucrare de acest gen a lui Liszt.  Concertul vocal- simfonic va fi condus de la pupitrul dirijoral de maestrul Roberto de Maio.

Mircea Tătaru