Filarmonica „Banatul” Avancronica de concert Vineri 30 Mai Ora 19

Afişul concertului simfonic de vineri, 30 mai, cuprinde două lucrări:  Simfonia concertantă pentru vioară, violă şi orchestră în mi bemol major, K.V.364 de Wolfgang Amadeus Mozart şi Simfonia nr.5 în re minor, op.47 de Dmitri Şostakovici. Simfonia concertantă este un gen muzical interesant, care este un produs hibrid al genului simfonic şi cel concertant. În clasicismul muzical el a fost considerat succesorul concertului grosso din epoca barocă. Diferenţa dintre concertele pentru două, trei, sau mai multe instrumente şi simfonia concertantă, o face felul în care este tratată orchestra, care devine aproape un protagonist la fel de important ca si soliştii. Ce l-a determinat pe Mozart să introducă viola, ca instrument solist, alături de vioară? După întoarcerea de la Paris, unde a trăit tragedia morţii mamei sale şi unde nu s-a prea bucurat de succes cu muzica sa, s-a întors la Salzburg, amărât şi ranchiunos. Mai era şi faptul că se săturase să cânte la vioară ca servitor muzical al Arhiepiscopului Coloredo, pe care nu-l agrea de loc. A început să studieze la violă şi a descoperit în sunetul acestui instrument un răspuns profund  la problemele lui. Muzicologia a numit gestul său de a aprofunda posibilităţile expresive ale violei, ca o declaraţie de independenţă faţă de tatăl său, Leopold, un mare pedagog şi teoretician al viorii.  Sufletul său întristat este simţit doar în partea a doua, Andante, unde profunzimea sentimentelor lui se oglindeşte în dialogul minunat dintre instrumentele soliste. În final, Presto, se risipeşte tristeţea părţii a doua, dând ascultătorului o superbă impresie de fericire, linişte şi mulţumire. Soliştii care vor pune în evidenţă această lucrare deosebită sunt: violonistul Gabriel Popa şi violistul Dorin Mâtea. Alături de iei va concura orchestra simfonică a Filarmonicii „Banatul”, condusă de la pupitrul dirjoral de maestrul Arthur Arnold.

În următoarele 45 de minute vom asculta o mare simfonie care a făcut istorie nu numai datorită valorii ei deosebite, dar şi a discuţiilor deseori contradictorii, pe care muzicologii le-au purtat în jurul ei. Înainte de compunerea ei, lui Şostakovici i s-a întâmplat ceva foarte rău. La premiera operei sale „Lady Macbeth din Mtsenk”, a avut ghinionul să participe şi Stalin, căruia nu i-a plăcut şi care a montat presa împotriva lui. Ceea ce a publicat ziarul Pravda, la 28 ianuarie 1936, l-a transformat pe marele compozitor în inamicul muzical numărul unu al Uniunii Sovietice. Atât de teribil a fost tonul articolului încât Şostakovici a ajuns să creadă că inclusiv familia sa era în mare pericol. El a renunţat să prezinte Simfonia a IV-a pe care tocmai o compusese, îndepărtând-o pentru moment şi a scris o altă simfonie, pe care credea că va fi bine primită de Stalin şi partid. În această stare de aşteptare şi anxietate, lucrarea a fost prezentată în premieră la Leningrad, în 1937. A fost o interpretare excepţională, datorată şi dirijorului Evgheni Mravinski, un mare admirator al lui Şostakovici.

Atât de mare a fost succesul, ovaţiile fiind o adevărată furtună, încât se spune că ele au durat aproape cât simfonia, 40 de minute. Mulţi oameni aveau lacrimi în ochi. Ei au înţeles atât muzica cât şi tragedia compozitorului. Cel mai bine a descris-o Alexei Tolstoi, care spunea despre simfonie că este „o tragedie optimistă”. Din păcate, din cauza locului şi timpului în care a trăit şi a creat Şostakovici, se pot folosi cuvintele lui Tolstoi, pentru a descrie întreaga sa viaţă. 

Mircea Tătaru