Filarmonica „Banatul” Avancronica de concert Vineri 6 Iunie Ora 19

Primul concert simfonic din luna iunie va fi dirijat de maestrul Mircea Holiartoc, care ne propune un program deosebit de atrăgător. Concertul debutează cu explozivul „Capriciu spaniol” op.34 al lui Nicolai Andreevici Rimsky-Korsakov, titlul tradus din limba rusă fiind „Capriciu pe teme spaniole”. Lucrarea a fost compusă în vara anului 1887 în timpul unei pauze mai mari de lucru la orchestraţia operei „Cneazul Igor”. Rimsky-Korsakov a pornit de la schiţele sale pentru o proiectată Fantezie pentru vioară cu caracter de virtuozitate, astfel că vom întâlni mici solouri de vioară în toate părţile, cu excepţia părţii a doua. Prima parte, festivă şi explozivă totodată, Alborada, este o muzică tipică din zona Asturiei (nordul Spaniei), care celebrează răsăritul soarelui. Partea a doua, mai liniştită, este o melodie cu variaţiuni, care porneşte de la corni şi se repetă la alte instrumente ale orchestrei. Variaţiuni este şi numele dat de autor. Partea a treia este intitulată tot Alborada, pentru că repetă în diferite ipostaze şi orchestraţii, dansul părţii întâi. Următoarea parte este destinată unor inspirate solouri pentru corn, trompetă, vioară, flaut, clarinet şi harpă. Se intitulează Scenă şi cântec gitan. Partea a cincea este un energic dans, Fandango asturiano, năvalnic şi nestăpânit.

Urmează Burlesca pentru pian şi orchestră de Richard Strauss. Este o lucrare de tinereţe, una dintre singurele compuse în perioada aceea care a rezistat timpului. A fost concepută şi finalizată la Meiningen, în anul 1886. Este destul de des cântată pe scenele de concert datorită faptului că valoarea ei se ridică la nivelul lucrărilor concertante compuse mai târziu. Pianiştii o îndrăgesc în mod deosebit pentru spiritul, virtuozitatea şi farmecul scânteietor al părţii solistice. Strauss a scris lucrarea pentru Hans von Bülow, dar acesta spunea că trebuie să studieze prea mult pentru a o putea cânta în concert, astfel că Burlesca a fost dedicată pianistului Eugen d`Albert, care a cântat-o cu destulă uşurinţă. Chiar Strauss a dirijat concertul în care a fost prezentată pentru prima oară această lucrare concertantă, în iunie 1890, la Eisenach, la patru ani după compunerea ei. Este scrisă într-o singură parte, în tradiţionala formă de sonată şi durează aproximativ 20 de minute. Dorind să-şi exprime admiraţia pentru Richard Wagner, Strauss introduce în ultimele măsuri ale uneia dintre cadenţele pianului, motivul de dragoste din opera „Tristan şi Isolda”. Vineri seara o vom asculta în interpretarea pianistului Horia Mihail.

Concertul se încheie cu celebrele suite  „Peer Gynt” compuse de Edvard  Hagerup Grieg. După primirea unei scrisori de la scriitorul norvegian Henrik Ibsen, care-i propunea să scrie muzica la drama sa „Peer Gynt”, Grieg s-a apucat entuziast să compună muzica la lucrarea care va deveni apogeul activităţii sale creatoare. Dacă poemul lui Ibsen este o satiră necruţătoare îndreptată împotriva părţilor slabe ale firii norvegienilor, prin întruchiparea aventurilor lui Peer Gynt, Grieg, din contră, a considerat că muzica sa trebuie să dezvăluie părţile luminoase, pozitive ale sufletului omenesc. Datorită muzicii lui Grieg, se poate spune că drama lui Ibsen a început să atragă atenţia publicului. Pentru că ea se baza pe un basm popular norvegian, Grieg a folosit din plin unele caracteristici ale folclorului norvegian în temele sale. Întâmpinând greutăţi în prezentarea dramei în străinătate, Grieg a selecţionat 8 din cele 23 de scene muzicale şi le-a publicat în două suite. Ele se compun din Imagini de dimineaţă, Moartea Aasei, Dansul Anitrei, În palatul regelui munţilor, Răpirea şi plânsul Ingridei, Dans arab, Reîntoarcerea lui Peer Gynt, Cântecul lui Solveig.  

Muzica lui Grieg a avut întotdeauna mare succes la publicul din întreaga lume şi aceasta datorită unui romantism bazat pe latura substratului folcloric norvegian, pe un optimism viguros, şi claritate — ca expresie a sincerităţii şi spontaneităţii sale.

Mircea Tătaru