Filarmonica „Banatul” Avancronica de concert Vineri 6 martie

Dacă săptămâna trecută Filarmonica „Banatul” a prezentat un medalion Mozart, vineri 6 martie, concertul de pe scena Capitol va fi încălzit de imaginea unui alt mare muzician — Felix Medelssohn Bartholdy. Nu numai muzica îi uneşte pe cei doi muzicieni celebri, dar, din păcate şi faptul că s-au stins din viaţă mult prea timpuriu – Mozart la 35 de ani şi Mendelssohn la 37. Umbrele de regret pe care le simţim datorită destinului lor tragic se cumulează cu frustrarea de a nu fi avut parte de atâtea capodopere cărora le-ar fi dat naştere, dacă ar fi trăit durata de viaţă normală a unui om. În 1842 Mendelssohn compune muzica de scenă la „Visul unei nopţi de vară” după William Shakespeare. Lucrarea a fost comandată de Regele Frederik William al IV-lea al Prusiei, care dorea o muzică a bucuriei şi visării. Într-adevăr, compozitorul a reuşit să poetizeze viaţa, să penduleze mereu între real şi vis. Drept uvertură, a folosit piesa cu acelaşi nume, scrisă cu 16 ani în urmă, pe care o vom asculta în debutul concertului. Atunci, la data compunerii uverturii avea doar 17 ani şi premierea ei a anunţat un nou talent de excepţie în Europa. Legenda spune că Mendelssohn a trebuit să se lupte cu o puternică furtună de zăpadă ca să ajungă la sala unde era programată uvertura „Visul unei nopţi de vară”.

În continuare vom asculta îndrăgitul Concert în mi minor pentru vioară şi orchestră. Op. 64 de Felix Medelssohn Bartholdy, care va fi interpretat de violonistul Vlad Maistorovici. În 1835, când era dirijor la Orchestra Gewandhaus din Leipzig, Medelssohn l-a numit concertmaestru pe prietenul său din copilărie, Ferdinand David, un foarte bun violonist. Îi spunea acestuia că va compune pentru el un concert pentru vioară, idee care îl preocupă în ultimul timp, şi ale cărui teme îi umblă prin cap. Gestaţia concertului însă a durat cam şase ani până la versiunea completă, în tot acest timp sfătuindu-se mereu cu David. Există particularităţi în acest minunat concert. El nu are expoziţie orchestrală, solistul expunând tema chiar din a doua măsură. Cu toate că se desfăşoară tradiţional în trei mişcări, ele curg dintr-una în alta prin foarte scurte legături armonice. Premiera a avut loc la Leipzig la 13 martie 1845 cu Ferdinand David solist. Din cauza bolii sale,  Medelssohn nu a putut dirija, precum era prevăzut, el fiind înlocuit cu Niels Gade. Concertul a trecut în uitare, fiind redescoperit de faimosul violonist Yehudi Menuhin, în 1951. Este primul concert reprezentativ al noii ere romantice, ale cărei porţi se deschiseră, şi este inclus între marile concerte care vor urma în Germania, cele ale lui Beethoven, Brahms şi Bruch. Cronicarii le-au atribuit câte o caracteristică fiecăruia. Concertului lui Mendelssohn i-au spus: Giuvaerul inimii.

Urmează  Concertul pentru pian şi orchestră nr.1 în sol minor op.75, care va fi interpretat de pianista Diana Ionescu. La vârsta de 21 de ani, Mendelssohn a început să compună concerte pentru pian şi timp de opt ani a creat 5 asemenea lucrări. Prima încercare a fost un Capriccio brillant, în 1830, dar pe care l-a terminat în 1832, la un an după cel în sol minor, care poartă numărul 1. Concertul a fost compus într-o vizită la München, când era însoţit de frumoasa fată a unei baronese. Din scrisorile către sora sa — Fanny, aflăm că această tânără, Delphine von Schauroth, era talentată şi cultă şi chiar îl stimula la compoziţia concertului. Bunăoară, scria Mendelssohn  „mi-a compus un pasaj care va avea un mare efect”. 

El a dedicat concertul Delphinei, dar tot din scrisori reiese că nu era îndrăgostit de aceasta. Premiera a avut loc la München în octombrie 1831. L-a mai interpretat de multe ori mai apoi, dar faima internaţională i-a adus-o Liszt, în concertul de la Paris.

Nici măcar Mozart nu s-a încumetat să compună un concert pentru pian, vioară şi orchestră, un lucru enorm de greu ţinând cont de diferenţa uriaşă dintre aceste două instrumente, atât ca şi sonoritate, dar cât şi întindere a ambitusului. Dacă la concertul pentru pian poţi face un acompaniament masiv, căci pianul rezistă la atari sonorităţi, pentru vioară, instrument foarte expresiv dar gingaş, trebuie un acompaniament pe măsură. Pianul este un instrument temperat, vioara are posibilităţi mult mai expresive în domeniul intervalelor dintre note. Beethoven a încercat să compună un concert pentru cele două instrumente dar, precaut, a introdus şi un violoncel solist care să asigure o oarecare legătură. Ascultând, în încheierea concertului, acest dublu concert pentru vioară şi pian, ne putem închipui de ce lumea spunea despre Mendelssohn că a fost un copil minune. L-a compus la doar 14 ani. Concertul pentru vioară, pian şi orchestră în re minor va fi interpretat de violonistul Vlad Maistorovici şi pianista Diana Ionescu.

Romantismul luminos, pe care îl degajă această muzică pe care o vom asculta vineri seara, departe de tensiuni şi conflicte, este poate cel mai frumos cadou oferit femeilor de ziua lor.

Maestrul Radu Popa va dirija acest concert de început de martie.

Mircea Tătaru