Filarmonica „Banatul” Avancronica de concert Vineri 13 martie

Concertul simfonic al orchestrei Filarmonicii „Banatul” de vineri, 13 martie, este un mic fragment de istoria muzicii despre apariţia şi consolidarea romantismului, în doar trei lucrări. La început vom asculta Uvertura la opera „Don Giovanni” de Wolfgang Amadeus Mozart. Opera a fost comandată ca rezultat al succeselor avute la toate reprezentările muzicii lui Mozart la Praga. El a ales subiectul şi pentru că figura legendarului amorez, Don Juan, era foarte populară la Praga. Ca şi opera, uvertura este un exemplu tipic de dramatism. Întâlnim elemente în opoziţie, în conflict, caracteristic romantismului. Este vorba despre libertinul şi frivolul Don Giovanni şi Comandorul, forţa morală, sobră care se opune cuceritorului de inimi. El este ucis în duel de Don Giovanni, dar umbra sa, statuia de piatră a Comandorului, prinde viaţă la finele operei şi răzbună toate sufletele batjocorite. Un alt procedeu cu  totul romantic. Iată de ce acest geniu al muzicii nu poate fi aşezat într-un anumit raft al istoriei perioadelor şi stilurilor muzicale. El este peste tot. Uvertura este strâns legată de operă şi în doar câteva pagini, Mozart reuşeşte să sugereze drama care va urma. Povestea spune că înainte de ziua premierei, Mozart era cu prietenii într-un restaurant. Acolo, unul dintre ei i-a adus aminte că nu a compus uvertura. A fugit acasă şi s-a apucat de lucru. La premieră, în timp ce lumea aştepta ridicarea cortinei, orchestra primea partiturile copiate în mare grabă din partitura generală. Urmează Concertul nr.4 pentru pian şi orchestră în sol major, op 58 de Ludwig van Beethoven.

Acest concert care se apropie ca popularitate de renumitul concert Imperialul, nr.5, a fost compus între anii 1805-1806. Beethoven l-a prezentat pentru prima oară în martie 1807, într-o audiţie privată la Castelul Prinţului Lobkowitz. Premiera oficială s-a petrecut la Viena în 1808. A fost ultima dată când Beethoven a apărut în public ca solist cu orchestra. Concertul a fost dedicat Arhiducelui Rudolph, prieten, elev al său şi mare patron al artelor. Prezentat la premiera de la Viena într-un concert de patru ore, el nu a avut ecoul pe care-l merita, trecând în uitare până când tânărul Felix Mendelsohn-Bartholdy, l-a interpretat la Leipzig, în 1834. Prezent acolo, Robert Schumann a rămas transfigurat de frumuseţea acestui concert. La ieşire spunea — „Stăteam pe locul meu înmărmurit, fără să mi se mişte niciun muşchi, uitând aproape să respir”. Vineri seara îl vom asculta în interpretarea pianistei Andreea Olariu, membră a filarmonicii timişorene.

Pe la începutul anului 1890, în timpul unei călătorii în Italia, Brahms se gândea la compunerea simfoniei a V-a, dar mai apoi a renunţat la proiect, distrugând toate schiţele, în afară de câteva idei muzicale pe care le-a folosit în cvartetul de coarde op.1 11. El spunea editorului, în scrisoarea însoţitoare notelor pentru cvartet: „Este timpul să mă opresc”.

Astfel, simfonia a IV-a rămâne ultima lucrare simfonică brahmsiană. Mesajul ei se caracterizează printr-o mare forţă generalizatoare, printre multele particularităţi este de menţionat faptul că se sprijină pe tradiţie, dar aduce şi multe idei originale. Bunăoară, printr-un joc de cuvinte, spunem că această ultimă simfonie, este prima simfonie din istoria muzicii care generează finalul pe o temă de Ciacconă. El înfruntă tradiţia beethoveniană şi mai puternic decât compozitorii epocii, îşi afirmă independenţa şi promovează soluţiile proprii. Wilhelm Georg Berger, în cartea sa Muzica simfonică, volumul II, scria: „Felul ei de a fi este aparte, unic în epocă, de o modernitate fenomenală;[…]”

Bineînţeles că unii critici de-ai lui au lovit prin cuvinte această idee curajoasă, spunând că este o idee aridă. Dealtfel, tot lor li se datorează faptul că un timp lucrarea nu prea a avut succes, ei influenţând opinia publică, ba că tonalitatea este antipatică, ba că este prea esoterică, etc. La scurtă vreme publicul larg a înţeles că întreaga forţă spirituală şi experienţă artistică a lui Brahms se concentrează în această minunată creaţie. Concertul simfonic de pe scena Capitol va fi dirijat de maestrul Gheorghe Costin.

Mircea Tătaru