Filarmonica „Banatul” Avancronica de concert Vineri 27 martie

Festivalul concertelor pentru pian oferit de Filarmonica „Banatul” se încheie vineri, 27 martie, cu două minunate lucrări pe care le vom asculta în interpretarea pianistei Ekaterina Litvintseva: Concertul pentru pian şi orchestră în la minor op.16 de Edvard Grieg şi Concertul pentru pian şi orchestră nr.2 în fa minor op.21 de Frédéric Chopin. Concertul lui Grieg este binecunoscut şi foarte iubit la Timişoara, ca şi pretutindeni. În aprilie 1868, se naşte Alexandra, dăruind familei Grieg multă bucurie. În vară se vor afla toţi într-un mic sat din Danemarca. Acolo se naşte capodopera sa pe care o vom asculta vineri seara. În august, în timp ce lucra la concert, află că prietenul său, compozitorul norvegian Halfdan Kjerulf, a încetat din viaţă. Datorită acestui fapt, pe lângă multă bucurie, vom întâlni în paginile concertului şi umbre de melancolie. Este una din cele mai importante şi caracteristice lucrări ale lui Grieg datorită inventivităţii, înveşmântării melodice şi a unei orchestraţii pline de fantezie şi originalitate. Deşi compozitorul era un excelent pianist, totuşi el a încredinţat premiera concertului, 3 aprilie 1869, pianistului Edmund Neupert. În 1879, Grieg îl interpretează în sala Gevandhaus din Leipzig. Urmează  Concertul nr. 2 a lui Chopin, care va încheia seara muziclă de pe scena Capitol.

Cu toate că a trăit puţin, 39 de ani, acest talent componistic şi interpretativ, ne-a lăsat un testament muzical de mari proporţii, un dar pentru pianişti, căci pianul a fost instrumentul prin care şi-a dezvăluit bogăţia sa sentimentală. Prin el istoria muzicii pentru pian ajunge la o dezvoltare extraordinară, alăturându-se marelui Liszt, care de altfel l-a apreciat foarte mult. Deşi a fost în fapt primul concert compus, a ajuns să poarte numărul doi. Din păcate nu cunoaştem de ce acest al doilea concert a fost considerat astfel, fiind compus şi executat de Chopin însuşi la 17 martie 1830, înaintea celui considerat a fi primul, care a fost cântat prima dată abia în septembrie 1830. Muzical, este în mod clar mai matur şi echilibrat. Şi numerotarea prin opus este ulterioară. Important este faptul că dăruieşte o expresivitate muzicală deosebită, vădeşte o sensibilă artă a detaliilor şi pe alocuri energie şi vitalitate explozivă, mai puţin tipică celui supradenumit poetul pianului. Dirijorul concertului simfonic, maestrul Peter Oschanitzky, ne propune în deschidere o bijuterie ce se încadrează perfect în acest început de primăvară —Poemul simfonic „Vltava” de Bedřich Smetana. Este cel mai cunoscut poem simfonic din ciclul de şase poeme intitulat „Patria mea” scrise de întemeietorul şcolii naţionale cehe, Smetana. Poemul său poartă numele râului care trece prin Praga, capitala Cehiei şi în trecut a fostei Boemii. Descriind cursul de apă de la izvoare până după Praga, compozitorul nu descrie numai frumuseţile naturii dar şi întâmplări în strânsă legătură cu poporul său şi cu fapte legendare de eroism. Partitura cuprinde explicaţii ale compozitorului în legătură cu fiecare episod al lucrării. La început muzica ne prezintă două izvoare limpezi care tâşnesc şi împreună formează un torent năvalnic care se transformă în râu. El străbate pădurile Boemiei unde auzim răsunetul unor cântece de vânătoare. Ajunge mai apoi pe pajişti înverzite unde ne prilejuieşte întâlnirea cu sărbători populare şi nunţi câmpeneşti. Însoţim Vltava într-o atmosferă nocturnă, apoi prin căderi de apă trecem împreună prin întunecoase defileuri, după care valea se lărgeşte şi admirăm acest curs de apă în toată frumuseţea şi măreţia sa. Apare acum tema principală în tonalitate majoră, semn al unei vieţi noi. Ea curge spre Praga unde întâlneşte solemna stâncă Vysehrad pe care se înalţă castelul regal cu ale sale semnificaţii istorico-legendare. Finalul semnifică trecerea glorioasă a apei spre depărtări nesfârşite.

Mircea Tătaru