Filarmonica „Banatul” Avancronica de concert Vineri 25 octombrie

Pentru concertul simfonic din 25 octombrie, dirijorul rus- maestrul Anton Shaburov, ne propune un program format din Piesa orchestrală „Un American la Paris de George Gershwin, Rapsodia „Mountain Maple” pentru fagot şi orchestră de Herbert Marincovits şi Simfonia nr.3 în re major, op.29 de Piotr Ilici Ceaikovski.

După succesul extraordinar cu „Rapsody in blue” şi mai apoi cu Concertul în Fa, urcat pe valurile încrederii în talentul său muzical, Gershwin, întâlnindu-l în New York pe Maurice Ravel, care susţinea un şir de concerte, îl roagă să-l accepte ca elev, pentru a se perfecţiona. Acesta i-a răspuns că mai bine să fie un Gershwin de mâna întâi decât un Ravel de mâna a doua. I-a recomandat să facă o călătorie la Paris şi să ia lecţii cu Nadia Boulanger. Acolo, în martie 1928, după ce-i cântă cam 10 minute din compoziţiile sale, aceasta-i spune că nu are ce să-l înveţe. Cum avea o comandă pentru o lucrare de la Filarmonica din New York, profită de vizita la Paris şi compune un poem simfonic cu impresiile unui vizitator american în capitala Franţei. Aici reuşeşte pe deplin să pună pe note atmosfera pariziană, agitaţia şi zgomotul străzilor, diferite melodii inspirate de metropolă dar şi fragmente mai mici sau mai mari în care se desprinde dorul de casă. Nu uită să pună în partitură şi claxoane de taxiuri sau de maşini private.

Chiar a cumpărat din Paris claxoane pe care le-a dăruit orchestrei din New York pentru a fi utilizate la premieră. În continuare, o lucrare concertantă în primă audiţie, pentru fagot şi orchestră, compusă de artistul austriac Herbert Marincovits. Compozitor şi pianist, Marincovits s-a născut la 14 ianuarie 1958 în Wimpassing im Schwarzatale, districtul Neunkirchen, Austria de Sud. „Mountain Maple” este un titlu care se referă la sicomor, un arbore gigant cu lemn tare şi fructe comestibile, asemănătoare cu smochinele, din care se construieşte fagotul. Este găsit mai ales în America de Nord şi Canada. Lucrarea este în trei mişcări precum o lucrare concertantă obişnuită. Este o construcţie bine adaptată sunetelor fagotului. Posibilităţile instrumentului solist sunt exploatate la maximum, compozitorul introducând atât pasaje lirice, cât şi ritmice sau de virtuozitate.

Solist va fi fagotistul Radu Ţaga, membru al orchestrei filarmonicii.

În încheiere vom asculta Simfonia a III-a a lui Ceaikovski, pe nedrept mai puţin prezentă pe scenele de concert. Are două caracteristici care o fac unică printre cele 7 simfonii compuse de compozitorul rus, incluzând şi Simfonia „Manfred” — este singura compusă într-o tonalitate majoră şi singura care are cinci părţi. La fel, caracterul părţilor din mijloc - Vals, Andante elegiac şi Scherzo fantastic - ne duce cu gândul la genul suitei. Însuşi compozitorul a menţionat pe partitură că a fost începută la 5 iunie la Usovo şi a fost terminată la 1 august 1875, la Verbovka. A fost denumită de critici, Simfonia Poloneză pentru că finalul simfoniei — Allegro con fuoco, a fost compus ca o poloneză, pe o formă de rondo. Este o muzică strălucitoare, ca un marş victorios care se transformă mai apoi într-un fugato. A fost executată în primă audiţie la 7 noiembrie la Moscova sub conducerea lui Nicolai Grigorievici Rubinstein.

Mircea Tătaru