Remarcăm unele mici inovaţii faţă de structura concertelor obişnuite, cum ar fi lipsa introducerii orchestrale la începutul primei părţi, repriza eliptică de tema I, atmosfera celestă provocată de arpegiile în flagiolete, la finalul părţii a doua şi viguroasa introducere solistică din partea a III-a.
Orchestra simfonică a Filarmonicii, aflată vineri, 18 martie, sub conducerea maestrului Walter Hilgers, ne oferă spre audiţie şi Simfonia nr.5 în si bemol major, op. 100 de Sergei Prokofiev. El a compus această mare simfonie în 1944, în plin război mondial. Se afla destul de ferit de efectele războiului, într-o Casă de Creaţie pusă la dispoziţia lui şi a altori mari compozitori de către guvernul sovietic. A terminat-o într-o lună, dar s-a bazat pe mai multe schiţe şi idei concepute cu câţiva ani în urmă. Când a dirijat-o la Moskova, în ianuarie 1945, succesul de care s-a bucurat s-a cuplat cu reuşita armatelor împotriva fascismului. Chiar şi astăzi, fără influenţa evenimentelor de atunci, această măreaţă lucrare semnifică triumful spiritului, a energiei şi optimismului. Prokofiev însuşi spunea că a compus-o „întru glorificarea spiritului uman”.
Mircea Tătaru