Muzica simfonica. Programul concertelor la Filarmonica Banatul Timisoara

Compozitorul Camille Saint-Saëns a fost o personalitate artistică de mare anvergură. În cei 86 de ani de viaţă, pe lângă prolifica activitate de compozitor, s-a remarcat prin activitatea solistică de pianist şi organist, dirijor, profesor, critic muzical şi autor a unor cărţi despre filozofie, muzică, pictură şi teatru. Prin activitatea sa a încurajat formarea şi dezvoltarea şcolii moderne franceze. Nu a reformat limbajul muzical, a fost mai degrabă conservator, dar talentul său de mare melodist, orchestrator, stilul său elegant dar viguros, strălucirea conferită discursurilor muzicale, în special în concertele pentru diferite instrumente, i-au adus întotdeauna şi oriunde, dragostea şi respectul iubitorilor muzicii. A primit nenumărate medalii şi ordine, expresie a recunoaşterii talentului şi muncii sale. Această viaţă împlinită este reflectată de majoritatea lucrărilor sale, printre care şi de minunatul Concert pentru vioară şi orchestră nr.3 în si minor op. 61, pe care-l vom asculta vineri seară în interpretarea violonistului Paul Florin.

Remarcăm unele mici inovaţii faţă de structura concertelor obişnuite, cum ar fi lipsa introducerii orchestrale la începutul primei părţi, repriza eliptică de tema I, atmosfera celestă provocată de arpegiile în flagiolete, la finalul părţii a doua şi viguroasa introducere solistică din partea a III-a.

Orchestra simfonică a Filarmonicii, aflată vineri, 18 martie, sub conducerea maestrului  Walter Hilgers, ne oferă spre audiţie şi Simfonia nr.5 în si bemol major, op. 100 de Sergei Prokofiev. El a compus această mare simfonie în 1944, în plin război mondial. Se afla destul de ferit de efectele războiului, într-o Casă de Creaţie pusă la dispoziţia lui şi a altori mari compozitori de către guvernul sovietic. A terminat-o într-o lună, dar s-a bazat pe mai multe schiţe şi idei concepute cu câţiva ani în urmă. Când a dirijat-o la Moskova, în ianuarie 1945, succesul de care s-a bucurat s-a cuplat cu reuşita armatelor împotriva fascismului. Chiar şi astăzi, fără influenţa evenimentelor de atunci, această măreaţă lucrare semnifică triumful spiritului, a energiei şi optimismului. Prokofiev însuşi spunea că a compus-o „întru glorificarea spiritului uman”.

 

Mircea Tătaru