vineri, 26 februarie 2010, ora 19 - Sala Capitol

CONCERT SIMFONIC
Orchestra simfonică a Filarmonicii „Banatul” Timişoara

Dirijor:
VLAD  CONTA

Solist:
BOGDAN  ZVORIŞTEANU

Program:
G. Enescu:                  Preludiu la unison din Suita I, în do major, op. 9
E. Chausson:             „Poème” pentru vioară şi orchestră, op. 25
H. Vieuxtemps:          Concertul nr. 5 în la minor pentru vioară şi orchestră, op. 37
I. Stravinski :              Pasărea de foc

Avancronica de concert

Iubitorii muzicii din Timişoara vor avea parte de un concert foarte atractiv în seara de vineri, 26 februarie. Concertul orchestrei simfonice a Filarmonicii „Banatul” condus de la pupitrul dirijoral de maestrul Vlad Conta, va debuta cu un preludiu unic în istoria muzicii: cel compus de George Enescu în deschiderea Suitei pentru orchestră nr.1, în do major op.9.

   Este celebrul Preludiu la unison, o idee genială, o melopee infinită cu caracter cvasi improvizatoric. O întreagă orchestră de coarde va cânta la unison, ca o singură vioară, doar după măsura 80 va apare şi un timpan în tremolo, într-o nuanţă discretă. Inspirată de monodia cântecului nostru popular, desfăşurarea melodică are o libertate expresivă ce nu are nevoie de armonie sau polifonie. Această pagină, probabil unică în literatura simfonică mondială, a constituit un gest de curaj artistic al unui tânăr de 21 de ani, într-o perioadă dominată de armoniile sofisticate ale expresioniştilor francezi.

  Urmează două lucrări concertante pentru vioară şi orchestră ce vor fi interpretate de violonistul Bogdan Zvorişteanu: Poéme de Ernest Amadée Chausson şi Concertul nr 5, în la minor Op. 37 de Henri François Joseph Vieuxtemps.

   Ştiam că Poemul nu a fost conceput ca o muzică cu program, dar, din surse Internet, aflăm că Jean Gallois, biograful lui Chausson, sugera că inspiraţia pentru lucrare ar fi venit de la o povestire a lui Turgheniev despre dragoste, gelozie şi moarte. Într-adevăr, ascultând frumoasa creaţie pentru vioară, simţim mult mister, fantezie, elemente de fantastic, iar la sfârşit suntem cu sufletul răvăşit. Chausson a dedicat poemul celebrului violonist Eugéne Ysaye, care l-a interpretat prima oară la Nancy, la 27 decembrie 1896.

   Din cele 7 concerte compuse pentru vioară de Vieuxtemps, al cincilea este cel mai cântat fiind de fapt oglinda fidelă a compozitorului. Frumuseţea sa melodică, problemele de mare virtuozitate pe care le reclamă ne dau pe deplin imaginea marelui virtuoz care a fost Henry Vieuxtemps. Uneori a fost comparat cu Paganini, pe care l-a cunoscut la Londra în 1834. A fost şi un foarte bun profesor de vioară, mai ales după ce mâna dreapta i-a fost afectată în urma unei lovituri, cariera sa de violonist concertist fiind compormisă.

  Concertul de vineri seara se va încheia tot cu o lucrare de virtuozitate, dar pentru o orchestră simfonică — suita Pasărea de foc de Stravinski. La origine, lucrarea a fost compusă ca muzică de balet comandată de Djaghilev pentru compania sa. Subiectul se bazează pe un basm din mitologia rusă în care apare o pasăre măiastră cu puteri miraculoase. Trilurile ei pot însănătoşi bolnavii şi pot să-i ajute pe săraci, căci din cioc îi cad perle. Ea se numeşte de foc pentru că se arată doar noaptea strălucind şi luminând case şi câmpuri. Este frumoasă şi se hrăneşte cu mere de aur, fiind mereu tânără şi nemuritoare. Stravinski a extras din balet o suită formată tot din şapte secţiuni, pe care a orchestrat-o succesiv în 1911, 1919 şi 1945. Cele şapte sectiuni sunt Introducere, Pasărea de foc cu dansul ei, Variaţiunea păsării de foc, Dansul prinţesei, Dansul infernal al Regelui Kaşcei , Berceuse şi Dans final.

   Noi vom asculta varianta cea mai des cântată azi în lume, cea din 1919.

                                                            Mircea Tătaru