vineri, 5 februarie 2010, ora 19                                                                                Sala Capitol

CONCERT  SIMFONIC

FAMILII  DE  MUZICIENI

Orchestra simfonică a Filarmonicii „Banatul” Timişoara

Dirijor şi solist:
ADRIAN  PETRESCU

Solişti:
ALINA  PETRESCU - vioară
FLAVIUS  PETRESCU – trompetă

Program:
J. S. Bach:     Concertul în re minor pentru vioară, oboi şi orchestră de coarde BWV 1060R
J. Haydn:       Concertul în mi bemol major pentru trompetă şi orchestră Hob.VIIe:1
Fr. Schubert: Simfonia a V-a în si bemol major D.485

Avancronica de concert

Dirijorul Adrian Petrescu, prim oboist al Filarmonicii „George Enescu” din Bucureşti, a alcătuit pentru concertul simfonic de vineri, 5 februarie, un program plăcut şi atractiv. Este vorba despre două lucrări concertante, Concertul în re minor pentru vioară, oboi şi orchestră de cameră, BWV 1060 de Johann Sebastian Bach, Concertul în mi bemol major pentru trompetă şi orchestră de Joseph Haydn şi Simfonia a V-a în si bemol major D. 185, de Franz Schubert.

Din extraordinara moştenire muzicală lăsată de Bach, fac parte şi concertele instrumentale, dovedind că şi în acest domeniu era cel mai de seamă reprezentant al timpului său. Deseori, el a adaptat unele lucrări concertante dintr-un format în altul, pentru un instrument sau altul, dar arta sa deosebită a făcut ca noul aranjament să pară a fi originalul. Concertul pentru vioară şi oboi, care va fi interpretat de violonista Alina Petrescu şi de dirijorul concertului, oboistul Adrian Petrescu, este la fel de reuşit ca şi varanta compusă pentru două piane şi orchestră. 

La 64 de ani, Haydn a compus un concert pentru trompetă, pe care l-a dedicat bătrânului său prieten Anton Weidinger. Acesta descoperise o modalitate cu care putea să cânte toate notele cromatice accesibile altor instrumente, operând noi găuri în trompetă şi folosind valve, accesorii tehnice necunoscute până atunci. Erau primii paşi stângaci spre trompeta modernă apărută în 1830. Acest concert compus în 1796 va fi interpretat de trompetistul Falvius Petrescu.

În 1816, Schubert compune două simfonii, destul de diferite. Prima, în do minor, se mai numeşte şi tragica, în principal datorită influenţei compoziţiilor beethoveniene, cealaltă, în si bemol major, o lucrare veselă, plină de elan, ce ne aduce aminte de ultimele simfonii mozartiene. Este simfonia a V-a, o simfonie lirică, care deşi ne aminteşte de Mozart, ne prezintă totuşi un compozitor cu o personalitate conturată şi originală. Este fizionomia lui Schubert, practic, această lucrare fiind adevăratul punct de pornire spre libertatea sa de expresie în simfonism. Absenţa percuţiei, a clarineţilor şi trompetelor, dezvăluie intenţia de a construi o muzică amabilă şi strălucitoare.

                                                                   Mircea Tătaru