Într-o Europă a regiunilor, în care atât România cât şi Serbia au, încă, complexe de Cenuşărese, apelul la memoria comunitară, la valorile statornicite în vremuri mai bune, la propria identitate culturală, are pregnanţă şi relevanţă.

Credem cu tărie că între îmbunătăţirea calităţii standardului de viaţă şi dezvoltarea orizontului de aşteptare al unei comunităţi este o relaţie cauzală directă.

Restituţiile culturale menite să întărească, în conştiinţa comunitară, percepţia unei identităţi bine conturate, a unei tradiţii care constituie moştenirea, deopotrivă preţioasă şi preţuită, a tuturor bănăţenilor, redescoperirea şi punerea în valoare a elementelor ce ţin de cultura autentică, specifică, vor constitui vectorii de dezvoltare a acestui orizont de aşteptare, fermentul care să ducă la implicarea cetăţenilor şi comunităţilor în efortul de articulare a prezentului la tradiţia, atât de bogată dar aproape uitată, a locului.

Filarmonica Banatul este unul din giranţii culturii instituţionalizate din regiune.

Filarmonica are, pe de altă parte, capitalul de încredere care îi permite să vină în întâmpinarea comunităţii cu oferte de educaţie complementară credibile şi, potenţial, asumabile de către factorii desemnaţi explicit să educe (şcoli, universităţi, centre de educaţie a adulţilor, centre culturale străine)

În cadrul proiectului EuroBanat – Identitate culturală, obiectivele noastre sunt:

1.  Realizarea coeziunii dintre comunităţile rurale şi urbane de ambele părţi, prin cooperare transfrontalieră, pornind de la re-cunoaşterea şi valorificarea unei tradiţii care constituie moştenirea, deopotriva preţioasa şi preţuita, a tuturor bănăţenilor.

2. Fluidizarea circulaţiei de cetăţeni, produse, servicii şi idei de o parte şi de alta a graniţei dintre România şi Serbia
3. Creşterea vizibilităţii culturii comunitare bănăţene şi cultivarea recunoaşterii şi preţuirii sale la nivel local, regional şi european



Două feluri de premise duc spre realizarea unei coeziuni între grupuri de oameni:

un obiectiv comun pentru viitor (“Dă-le să zidească un turn şi se vor iubi!” Saint-Exupery) şi

o moştenire (ne-materială), o rădăcină comună, undeva, în trecut

În cazul Banatului, comunităţile aflate de cele două părţi ale frontierei se bucură de ambele premise; au, adică, ceva ce ţine de viitor de clădit împreună, pe un fundament cultural şi spiritual împărtăşit veacuri de-a rândul. Cel mai simplu şi firesc liant care să pună în evidenţă această rădăcină comună, cultura comunitară a Banatului, face obiectul preocupărilor noastre în cadrul proiectului EuroBanat- Identitate culturală.

Ritmul cotidian nu mai este cel al anilor în care, la Biserica Albă, de pildă, erau cinci coruri, pentru că oamenilor le era drag să se adune laolaltă pentru a cânta; acum însă, la fel ca şi atunci, dar cu un dramatism sporit de această dată, acest fel de “a fi laolaltă” ţine de îngrijirea sufletului şi este o măsură a priceperii de a face să-ţi fie dragă viaţa.

Iar calitatea vieţii, “standardul” la care năzuim, depinde de această pricepere cu mult mai hotărâtor decât de oricare dintre indicatorii economici.

În vremurile de tristă amintire, în care gloria sud-vestului românesc se măsura în numărul maşinilor venite de pe tot cuprinsul ţării să se înfrupte din belsugul “pieţei de sârbi” de la Oraviţa, turismul transfrontalier era, deşi atent restricţionat de guvernanţi,  înfloritor.

Nici măcar deprinderea de a conlucra în termeni de “depozitare a mărfurilor” ori de “vânzare cu amănuntul” nu s-a păstrat între bănăţenii ce trăiesc acum de cele două părţi ale frontierei. Mult mai puţini români din Banat vorbesc sârbeşte, de când nu mai avem pricină să ne uităm la “televizorul vecinilor”. Slavă Domnului, şcolile în limba maternă, inscripţiile bilingve şi sporovăiala amestecată între vecini s-au păstrat în localităţile aflate de cele doua părţi ale frontierei. Este salutară ridicarea vizelor între cele două ţări, dar încă nu este o obişnuinţă să treci – de o parte ori de alta- graniţa dintre România şi Serbia, aşa cum firesc ar fi într-o lume în care circulaţia e liberă, iar spiritul şi mai şi. Adolescenţii au reacţii mai naturale şi nu stau pe gânduri dacă e să meargă la Belgrad pentru un concert.

Ne dorim să contribuim, prin acest proiect, la răspândirea acestui fel firesc de abordare a graniţelor şi în rândul altor categorii de vârstă. Odată cu oamenii, vor circula peste graniţe şi mărfuri şi servicii şi idei, iar asta este o formă de progres şi de afirmare a conştiinţei de sine.

“Nu eşti nimic, dacă nu eşti de undeva”, spune Thomas Mann, printr-unul din personajele sale; una din căile de acces la propria valoare este preţuirea faţă de tradiţia căreia îi aparţii.

De aceea, în cadrul proiectului, ne propunem să facem cunoscute “gesturile culturale” săvârşite în acest spaţiu, spre folosul celor care îl locuiesc acum şi deopotrivă, al celor care încă nu au băgat de seamă că acest spatiu (cultural) există cu adevărat.  

Ioan Coriolan GÂRBONI

Director General al Filarmonicii Banatul Timişoara

Coordonatorul proiectului EuroBanat- Identitate culturală

Download Raport Narativ Final (versiune pdf)