Vineri, 27 ianuarie 2012

Filarmonica „Banatul” continuă ciclul de concerte Familii de muzicieni

invitând pentru concertul de vineri pe cei doi maeştri din familia Ionescu-Galaţi, pe dirijorul Ilarion şi pe violonistul Florin. Ei ne propun un concert strălucitor, format din briliante ale muzicii: Uvertura la opera „Forţa destinului” de Giuseppe Verdi, Concertul pentru vioară şi orchestră nr.2 în re minor op.22 de Henryk Wieniwski, Capriciul Italian op. 45 de Piotr Ilici Ceaikovski şi Poemul simfonic „Preludiile” de Franz Liszt.

Autor a peste 20 de opere, Verdi a fost unul dintre cei mai mari compozitori de operă din secolul XIX.

Încă de la jumătatea secolului, operele lui Verdi erau cunoscute şi admirate în Rusia. Direcţia teatrelor imperiale din Petersburg i-a comandat lui Verdi o operă care să fie prezentată prima oară în Rusia. Astfel se naşte La forza del destino cântată în premieră la Petersburg, la 10 noiembrie 1862. Subiectul operei a fost luat din drama spaniolă Don Alvar, care prezintă fragmente în legătură cu asuprirea de către spanioli a popoarelor din America Latină. În acea vreme Verdi, în culmea gloriei, avea resurse financiare destule fiindcă era membru al parlamentului Italian. Ruşii i-au oferit pentru operă 22000 de ruble. Astfel se explică faptul că în bagajul său pentru Petersburg se aflau 120 de sticle de vin de Bordeaux şi 20 de sticle de şampanie. Le cumpărase pentru interpreţii operei sale. Dacă azi opera se cânta mai rar, uvertura este o splendidă pagină întâlnită des pe afişele de concert. Este probabil cea mai iubită uvertură, dar să nu uităm că multe dintre operele sale nu au uvertură, doar mici preludii de pregătire a atmosferei.

Wieniawski a compus al doilea concert pentru vioară în 1862 şi în acelaşi an l-a cântat el însuşi la Moskova, sub bagheta lui Anton Rubinstein. Este unul din marile concerte ale erei romantice, plin de melodii, dar şi de dificultăţi tehnice. Concertul este dedicat marelui violinist Pablo de Sarasate, cu care Wieniawski era prieten. De fapt, ei şi-au dedicat unul altuia diferite compoziţii pe baza prieteniei şi afecţiunii ce şi-o împărtăşeau, lucru rar întâlnit între marii rivali. Violonistul Florin Ionescu-Galaţi va interpreta acest minunat concert.

În urma unei călătorii la Roma, Ceaikovski a rămas impresionat de frumuseţea melodiilor populare auzite în diferite ocazii, cum ar fi un carnaval la care a asistat, dar şi de cele care se auzeau pe vesele străzi cum menţionează într-o scrisoare. Toate temele care i-au plăcut le-a notat şi a decis să compună pe baza lor o fantezie italiană, pe care, mai târziu a denumit-o aşa cum este cunoscută azi. Capriciul Italian este o lucrare programatică dedicată lui Karl Davydov şi a avut premiera la Moskova, la 18 decembrie, 1880.  

Liszt nu a fost doar un excelent pianist, dar şi un mare compozitor. Creaţia sa cuprinde 1233 de lucrări. Deşi alţi compozitori au dus mai departe poemul simfonic spre perfecţiune, cum a fost Richard Strauss, cele compuse de Liszt ocupă un loc important în literatura genului. Tasso, Orfeu, Zvon de sărbătoare şi Preludiile, sunt poeme simfonice, lucrări programatice care se bazează pe subiecte sau substraturi literare. Spre exemplu, lucrarea pe care o vom asculta vineri seara, în încheierea concertului Filarmonicii „Banatul”, „Preludiile”, este o cugetare muzicală pe marginea poeziei lui Lamartine — „Meditaţii poetice”. Este o fantezie simfonică cu cinci secţiuni interdependente, dar care este construită într-un singur suflu. Este un poem al vieţii omului în care toate încercările la care este supus sunt depăşite prin voinţă şi încredere. Departe de a rezuma muzica lui Liszt doar la efecte şi emfază, remarcăm că este o muzică impetuoasă, vie şi mereu triumfătoare.

Mircea Tătaru