Vinaora Nivo SliderVinaora Nivo SliderVinaora Nivo SliderVinaora Nivo Slider

ProPhilarmonia

<<  Iunie 2018  >>
 Lu  Ma  Mi  Jo  Vi  Sâ  Du 
      1  3
  6  7
11141617
1819212324
2526272930 

Filarmonica „Banatul” Avancronica de concert Vineri 16 martie

Concertul simfonic din 16 martie va fi manifestarea artistică de final a Festivalului Internaţional de Chitară, ediţia a III-a . Concertul va fi condus de maestrul Sander Teepen, care împreună cu orchestra Filarmonicii „Banatul” ne va dezvălui frumuseţea celor trei lucrări din program— Capriciu spaniol în la major op.34 de Nicolai Rimski-Korsakov, Concierto Andaluz pentru patru chitare şi orchestră de Joaquin Rodrigo şi Simfonia nr.5 în mi minor op.64 de Piotr Ilici Ceaikovski.

Pentru început — explozivul „Capriciu spaniol” al lui Korsakov, titlul tradus din limba rusă fiind „Capriciu pe teme spaniole”. Lucrarea a fost compusă în vara anului 1887 în timpul unei pauze mai mari de lucru la orchestraţia operei „Cneazul Igor”. Compozitorul a pornit de la schiţele sale pentru o proiectată Fantezie pentru vioară cu caracter de virtuozitate, astfel că vom întâlni solouri de vioară în toate părţile, cu excepţia părţii a doua. Prima parte, festivă şi explozivă totodată, Alborada, este o muzică tipică din zona Asturiei (nordul Spaniei), care celebrează răsăritul soarelui. Partea a doua, mai liniştită, este o melodie cu variaţiuni, care de la corni se repetă la alte instrumente ale orchestrei. Variaţiuni este şi numele dat de Korsakov. Partea a treia este intitulată tot Alborada, pentru că repetă în diferite ipostaze şi orchestraţii, dansul părţii întâi. Următoarea parte este destinată unor inspirate solouri pentru corn şi trompetă, vioară, flaut, clarinet şi harpă. Se intitulează Scenă şi cântec gitan. Această parte irumpe în partea a cincea într-un energic dans, Fandango asturiano, năvalnic şi nestăpânit.

Urmează un moment inedit pentru iubitorii muzicii care frecventează concertele filarmonicii — un concert pentru patru chitare. Joaquin Rodrigo este faimos în special pentru Fantezia pentru un gentilom şi pentru Concertul Andaluz, pe care-l vom asculta. El a fost comandat de chitaristul Celedonio Romero, urmând a fi interpretat împreună cu fraţii săi Angel, Celin şi Pepe, toţi foarte buni chitarişti.

Cei patru formau un grup constituit încă de pe vremea când Spania era sub dictatura lui Franco. Concertul a fost compus în 1967 şi a fost interpretat în premieră de cei patru chitarişti, acompaniaţi de Orchestra Simfonică din San Antonio, Texas, Statele Unite, în noiembrie, acelaşi an. De urmărit în special partea a doua cu minunatele melodii spaniole, dar şi partea a treia în stil flamenco, cu două dansuri intitulate — Sevillanas şi Zapateado.

Soliştii concertului sunt chitariştii: Thomas Kirchhof, Dale Kavanaugh, Christian Gruber şi Peter Maklar.

Simfonia a V-a, compoziţie dedicată de Ceaikovski directorului Societăţii Filarmonice din Hamburg, a fost executată în primă audiţie la Petersburg, în 1888, sub conducerea autorului. Ceaikovski a renunţat aici la tot ce este aspru, violent, sau la contrastele mari. Calitatea principală este bogăţia temelor, expresivitatea şi o dezvoltare muzicală lină, fără asperităţi. Unele schiţe descoperite dezvăluie sumare indicaţii programatice, probabil un ajutor pentru a structura ideile viitoarei compoziţii. Astfel putem să înţelegem organicitatea procesului componistic, acumulările enorme de ritm, intensitate şi culoare. Această creaţie monumentală poate defini tipologia simfoniei romantice, totul fiind gândit şi construit ca o devenire mereu ascendentă spre concluzia finalului. Există şi inovaţii precum valsul din mijlocul simfoniei, îmbinat cu aspecte de scherzo, sau marşul simfonic din prima parte, a cărui construcţie se bazează pe întrebuinţarea ritmului continuu, obstinant. Cu toate aceste elemente, unitatea perfect împlinită a simfoniei are în interior o substanţă melodică extraordinară, încât se poate spune că simfonia este de la început până la sfârşit numai melodie. Muzica acestei lucrări, ca şi întreaga creaţie a lui Ceaikovski aparţine tezaurului muzical universal, dar este totuşi rusească. Împotriva acelora care nu-l considerau compozitor naţional s-a ridicat Stravinski care spunea — „Această muzică este la fel de rusească precum versurile lui Puşkin, ori cântecele lui Glinka”.

Mircea Tătaru