Filarmonica „Banatul” Avancronica de concert Vineri 6 febuarie

Primul concert simfonic al lunii februarie ne prilejuieşte o reîntâlnire cu muzica lui Felix Mendelssohn Bartholdy. Încadrat de Uvertura Hebridele op. 26, şi Simfonia nr.4 în la major, op. 90, se află Concertul opentru contrabas şi orchestră nr.2 de Giovanni Bottesini.

Prima vizită a lui Mendelssohn în Anglia, în 1829, a prilejuit naşterea Simfoniei nr.3 — Scoţiana şi Uvertura Hebridele. În aceste insule scoţiene compozitorul a fost impresionat de grota lui Fingal, o peşteră lungă de 11 metri şi cu o adâncime de 61 şi al cărei tavan se sprijină pe piloni de bazalt. Primul ei titlu a fost Insula singuratică, dar mai apoi, odată cu revizuirile succesive a primit numele de Grota lui Fingal, sau simplu — Hebridele.  Dilema circulaţiei ambelor pe afişele de concert se datorează primului editor care a hotărât că Grota lui Fingal este un titlu mai sugestiv, mai direct, faţă de titlul lui Mendelssohn care i se părea prea general, prea ambiguu. Primele schiţe au fost efectuate la Roma în 1830, dar munca la uvertură a mai continuat încă trei ani. Compozitorul nu era mulţumit din cauza faptului că muzica nu reuşea să transmită complexitatea sentimentelor resimţite. Premiera a fost în 1832, la Londra, într-un concert în care a fost programată şi Uvertura la Visul unei nopti de vară.

Foarte multă lume consideră contrabasul doar membru al orchestrei simfonice sau de jazz. Totuşi, se găsesc în istoria muzicii compozitori şi contrabasişti care nu au acceptat această opinie şi au ridicat cel mai mare instrument cu coarde la rang de solist. Un  mare virtuoz al acestui instrument a fost Giovanni Bottesini. A învăţat contrabasul la Conservatorul din Milano, făcând paralel şi studii de armonie, contrapunct şi iniţiere în compoziţie. Cu banii câştigaţi la absolvire se spune că şi-ar fi cumpărat un contrabas de marcă, pe care a montat doar trei corzi şi pe care l-ar fi acordat mai sus pentru a se apropia de timbrul violoncelului. I se spunea Paganini al contrabasului şi la fel ca în cazul marelui virtuoz al viorii, au existat destule legende şi povestiri despre întâmplările vieţii lui dintre care unele se băteau cap în cap. Certitudinile vieţii sale însă sunt frumoasele compoziţii, majoritatea dedicate contrabasului şi că sub îndrumarea lui Verdi a dirijat premiera absolută a operei „Aida”, la Cairo, la inaugurarea Canalui de Suez, în 1871. Concertul în si minor va fi interpretat de contrabasistul Vladimir Toma.

În 1833, la Berlin, Jakob Ludwig Felix Mendelssohn Bartholdy, termina Simfonia a IV-a, în la major, op. 90, pe care o începuse în Italia în 1932.

Făcând un turneu în Italia, Mendelssohn a fost inspirat de strălucirea luminii, de culorile naturii, de italieni şi de întreaga atmosferă din această ţară mediteraneană. Inspirat, a hotărât să compună o simfonie. Nu ne îndoim că oricine va recunoaşte că inspiraţia e de sorginte italiană. O muzică aparent simplă, dar plină de entuziasm şi bucurie de viaţă. Totuşi, geneza ei ne arată că, lucrul la simfonie i-a adus compozitorului multe momente de amărăciune, aşa cum însuşi recunoaşte. Nu era mulţumit de ceea ce scrisese şi chiar la un an de la premieră, în 1834, s-a apucat să revizuiască ultimele trei părţi, ca după încă un an, să refacă şi partea întâi. Chiar şi după atâta muncă, el nu a permis prezentarea ei în Germania, ci doar la Londra în 1838. Versiunea de atunci a rămas finală şi a fost publicată.

Concertul simfonic de vineri va fi dirijat de maestrul Mihnea Ignat.

Mircea Tătaru