Filarmonica „Banatul” Avancronica de concert Joi 30 aprilie

Pentru a respecta sărbătoarea primei zile de mai, Filarmonica „Banatul a programat următorul concert din Festivalul Internaţional Timişoara Muzicală pentru joi 30 aprilie. Vom asculta Rapsodia română nr.2 op.11 de George Enescu, Concertul pentru vioară şi orchestră nr.1 în fa diez minor op.14 de Henryk Wieniawski şi Simfonia nr.9 în mi bemol major op.70 de Dmitri Şostakovici.

Rapsodia a doua, se pare, o soră mai puţin atrăgătoare decât prima rapsodie, mai puţin populară, dar, spun muzicologii, mai profundă. Ei îl urmează pe Enescu, care prefera în secret această a doua lucrare. Vom observa, reascultând-o, că este mai elaborată, melodiile populare pe care se bazează sunt mai interiorizate şi arcul expresiv de mare deschidere care ne poartă spre un punct înalt de mare purificare artistică, ne duce spre un final senin, dar profund. Prin felul în care Enescu construieşte tema principală, „Pe o stâncă neagră”, pe trei nivele, prin modul în care orchestrează şi adaugă particularităţi ritmice melodiilor populare culese, rapsodia se apropie de stilul poemului epic. De remarcat faptul că, la fel ca în prima rapsodie, compozitorul renunţă la strălucirea unui solo de vioară, încredinţând acest rol violei. În cazul rapsodiei a doua, soloul violei se înscrie perfect în atmosfera generală, a preferinţei pentru grav şi interiorizare.

Wieniawski a fost unul dintre cei mai mari violonişti ai secolului XIX. S-a născut în Polonia şi datorită măiestriei sale a fost admis la Conservatorul din Paris încă de la vârsta de 9 ani. Contemporanii lui îl comparau cu Nicolo Paganini. Primul concert compus de Wieniawski este o lucrare de tinereţe, dacă se poate spune astfel pentru că nu a trăit decât 45 de ani. La doi ani după ce şi-a început fulminanta carieră de violonist virtuoz, a început lucrul la un concert pentru vioară. Avea 18 ani. Faţă de cel de-al doilea concert care este mai popular şi mai accesibil violoniştilor, cel pe care-l vom asculta în interpretarea violonistului Antal Zalai, în fa diez minor este mult mai dificil de interpretat. Mai este şi o oarecare asimetrie în legătură cu lungimea părţilor. Bunăoară, partea întâi este mai lungă decât celelalte două împreună, adică 15 minute faţă de durata întregului concert — de 29 de minute. Deşi nu a compus decât 24 de lucrări publicate, toate destinate viorii, ele sunt deosebit de apreciate de violonişti, care le includ mereu în repertoriul de concerte şi recitaluri.

Simfonia a IX-a, în mi bemol major, op 70 de Dmitri Şostakovici,  va încheia concertul simfonic de joi 30 aprilie. Este o lucrare aparte în ansamblul simfoniilor lui Şostakovici. Era în 1945 când conducătorii sovietici, spiritualitatea muzicală şi melomanii, aşteptau o lucrare monumentală care să celebreze victoria Armatei Roşii în al doilea Război Mondial. Aceasta era şi intenţia lui Şostakovici, o simfonie fluviu cu caracter eroic, pentru solişti, cor şi orchestră. Majoritatea auditorilor din sala Filarmonicii din Leningrad, cât şi radioascultătorii, concertul fiind radiodifuzat în direct, au fost dezamăgiţi ascultând o simfonie luminoasă, jucăuşă, plină de viaţă, parcă trăgându-şi seva din simfoniile lui Haydn. Datorită apropierii de stilul neoclasic poate fi considerată o continuare a Simfoniei clasice a lui Prokofiev. Şostakovici a plătit pentru că a înşelat aşteptările liderilor sovietici: premiul Stalin pentru care a fost nominalizată lucrarea, înainte de a fi terminată, nu i-a mai fost atribuit.

Noi însă îi suntem recunoscători pentru a fi compus o asemenea lucrare specială. Concertul va fi condus de maestrul Gheorghe Costin.

Mircea Tătaru