Filarmonica „Banatul” Avancronica de concert Vineri 2 octombrie

Deschiderea stagiunii 2015-2016 a Filarmonicii„Banatul” ne oferă un concert vocal-simfonic cu un program deosebit. În prima parte vom asculta Simfonia nr.1 în mi bemol major, op.13 de George Enescu, un pios omagiu la împlinirea a 60 de ani de la moartea geniului muzicii româneşti şi universale. În partea a doua a concertului vom reasculta cantata scenică pentru solişti, cor şi orchestră Carmina Burana de Carl Orff.

La începutul frământatului secol XX, apare o capodoperă, o strălucită sinteză a întregii experienţe a simfoniştilor secolului anterior – prima simfonie a lui Enescu. Avea 24 de ani şi deşi simfonia este expresia vie a fericirii, a luminii şi adevărului, nu apare deloc ca o lucrare de tinereţe, ci dozează extrem de eficace întreaga ştiinţă muzicală până la el. De aceea, mulţi muzicologi sunt tentaţi a căuta în mod naiv influenţe, când poate fi vorba doar de asimilări, continuităţi sau înrudiri temperamentale cu predecesori. Printre încercări de descoperire de  influenţe s-au forţat asemănări cu muzica beethoveniană, spunând că această simfonie este eroica enesciană, ceea ce nu este neapărat peiorativ, dar în afară de aceaşi tonalitate, este definitiv altă muzică. Originalitatea profundă a lucrării este descoperită de analiştii partiturii, care observă în această simfonie un compozitor marcat de un romantism clasicizant absolut unic.

La fel melomanii, dacă ascultă o interpretare corectă fără păreri prea subiective, pentru că Enescu a scris în partituri exact cum dorea să-i fie interpretate lucrările, indicaţiile sale fiind foarte precise, au posibilitatea să savureze muzica unui geniu şi nu atrageri colaterale spre alţi compozitori. Vor percepe o muzică cu simţiri proprii şi profunde, invenţii permanente şi creativitate. Simfonia a fost finalizată în 1905, iar prima audiţie s-a petrecut la 21 ianuarie 1906 la Paris. A fost primită excelent fiind cântată imediat în oraşe mari din Franţa. Enescu a dedicat-o colegului său de conservator, compozitorului italian Alfredo Casella. Ar fi foarte bine să programăm această minunată creaţie mai repede decât odată la 10 ani.

Carmina Burana este o cantată scenică compusă între anii 1935-1936 şi se bazează pe texte poetice conţinute într-un manuscris din secolul XIII, descoperit într-o mănăstire benedictină, aproape de localitatea Bad Tölz, în Bavaria. Manuscrisul se numeşte Codex Latinus Monacensis şi actualmente se găseşte la Biblioteca Naţională din Műnchen. El a fost publicat în 1847 de Johann Andreas Schmeller care i-a şi dat numele. O parte a textului este scrisă în limba latină şi o parte în germana veche. Aşa cum se uza la începutul Evului Mediu, textele sunt intercalate de sfaturi morale şi didactice, pentru că o bună parte din texte sunt imnuri bahice, cântece cu conţinut erotic sau parodii blasfemice la ceremonia liturgică. Deşi manuscrisul conţinea şi urme de melodii, Orff a compus o muzică nouă pe aceste texte, muzică influenţată de Renaştere şi începuturile epocii baroce. El a făcut din ritm, elementul fundamental al lucrării. Lucrarea a fost prezentată pentru prima dată la Opera din Frankfurt, la 8 iunie 1937 şi a avut un succes extraordinar, succes repetat pe toate scenele de concert până azi. Dirijorul concertului vocal-simfonic va fi maestrul Gheorghe Costin.

Îşi vor da concursul următorii solişti: soprana Mariana Bulicanu, tenorul Valentin Racoveanu şi baritonul Iordache Basalic. Partea corală va fi susţinută de corul pe voci egale al Colegiului Naţional de Artă „Ion Vidu” din Timişoara pregătit de prof. Maria Gyuris şi corul „Ion Românu” al Filarmonicii „Banatul” pregătit de maestrul Iosif Todea.

Mircea Tătaru