Filarmonica „Banatul” Avancronica de concert Vineri 23 octombrie

De mulţi ani Filarmonica din Timişoara nu a mai invitat în mijlocul orchestrei simfonice maeştrii ai chitarei clasice în ipostază solistică. În chip compensatoriu, în concertul simfonic din 23 octombrie au fost programate două duble concerte pentru chitare şi orchestră. Vom asculta „Surama” Concert pentru două chitare şi orchestră de Alfonso Montes şi „Concierto Madrigal” pentru două chitare şi orchestră de Joaquin Rodrigo. La ambele concerte soliştii sunt Dale Kavanagh şi Thomas Kirchhoff. Concertul de pe scena Capitol, dirijat de maestrul Mihnea Ignat, se va încheia cu Simfonia nr.2 în re major op.43 de Jean Sibelius.

Alfonso Montes s-a născut în 1955 în oraşul Bolivar din Venezuela. S-a implicat în muzica folk şi a urmat studii muzicale în Caracas. Consiliul cultural din Venezuela i-a subvenţionat o bursă de studii de 6 ani la Londra, iar la final a obţinut Diploma de Performanţă a Colegiului Regal de Muzică. Pe lângă lucrările pentru chitară a compus muzică simfonică, de cameră şi muzică de film. Convingerile sale democratice l-au făcut să sufere persecuţii din partea regimului Chávez, astfel că a părăsit Venezuela, instalându-se în Germania, la Stuttgart.

„Surama” este de fapt o suită de 6 piese pentru două chitare compusă în anul 2007 — Vals, Arullo, Raudo, Alas, Cha-cha şi Cancion.

Mult mai cunoscut este compozitorul spaniol Joaquin Rodrigo, datorită faimei concertului pentru chitară „Aranjuez”. S-a născut lângă Valencia în 1901. La trei ani a fost infectat cu un bacil periculos, probabil de origine africană, care nu a putut atunci să fie tratat, astfel încât datorită complicaţiilor a orbit complet. El spunea fără regret că orbirea sa l-a lăsat în braţele muzicii. A urmat o şcoală pentru  ambliopi unde a învăţat să scrie şi să compună în sistemul Braille. Pe lângă succesele extraordinare, întâlnirile cu marii muzicieni ai timpului, a primit foarte multe premii, printre care şi Prinţul Asturiei pentru artă, un premiu foarte important în Spania. A murit la 97 de ani. Şi concertul „Madrigal” este compus în formă de suită. A fost comandat în 1966 de către soţii Alexandre Lagoya şi Ida Presti. Este format din 10 părţi scurte, de câteva minute fiecare.

Simfonia nr.2, în re major, op.43, a fost scrisă pe parcursul a doi ani; începută în iarna lui 1900, în Italia şi finalizată la începutul anului 1902, în Finlanda. La vremea primei audiţii, în martie 1902 la Helsinki, sub conducerea lui Sibelius, părerile muzicienilor erau împărţite, dar peste timp, cei care o criticau şi-au revizuit opiniile. În linii generale se poate spune că deşi e mai mult europeană decât finlandeză, aşa cum fusese prima simfonie, această valoroasă lucrare îl prezintă pe Sibelius ca un compozitor matur, distinct, dar totuşi aparţinând liniei deschise de Beethoven, Ceaikovski şi Brahms.

Sibelius nu a fost un creator de forme noi, dar şi-a permis libertăţi de formă care corespundeau ideilor sale de construcţie. Ca şi în concertul de vioară pe care-l va scrie un an mai târziu, în 1903, el nu se mărgineşte la tradiţia clasică  a formei de sonată cu două teme contrastante, ci introduce teme noi şi motive tematice prin care reglează, conform propriei nevoi estetice, echilibrul arhitectural, ca să oferim doar un singur exemplu dintre miciile inovaţii de care se foloseşte. Simfonia este frumoasă, dinamică şi plină de culori, iar finalul este monumental.     

Mircea Tătaru