Filarmonica „Banatul” Avancronica de concert Joi 28 ianuarie

Joi, 28 ianuarie, melomanii timişoreni vor avea parte de un concert vocal-simfonic. Dirijorul concertului, maestrul Radu Popa, a ales un program romantic alcătuit din Concertul pentru pian şi orchestră în la minor op.54 de Robert Schumann şi Missa Stabat Mater de Gioachino Rossini.

Ambianţa impunătoare a stilului simfonic abordat în conceperea concertului instrumental, inaugurat de Beethoven în ultimele sale concerte, se remarcă din plin la acest concert pentru pian. Ca şi la Beethoven, este evident că pianul este instrumentul preferat al lui Schumann, este confidentul şi cel care i-a declanşat fantezia şi forţa creatoare. Este cel mai poetic concert romantic, plin de zbucium şi contraste. Să menţionăm că prima parte, Allegro affettuoso, a fost compusă în 1841, sub denumirea de Fantezie pentru pian şi orchestră şi a avut prima audiţie într-un concert la Gewandhaus din Leipzig, având-o ca solistă pe Clara, soţia lui, iar dirijor, pe Felix Mendelssohn Bartholdy. A fost un mare succes. În 1845 mai adaugă două părţi, devenind concertul pe care l-am ascultat de atâtea ori. Vom observa cum orchestra filarmonicii şi solista concertului, pianista Diana Ionescu vor constitui un ansamblu unitar, contribuind împreună, cu mijloacele specifice, la naşterea unei muzici extraordinare. Din păcate acest mare compozitor s-a stins din viaţă la 46 de ani, lăsând destule lucrări neterminate, printre care încă trei concerte pentru pian. Prin acest minunat concert, Schumann atinge apogeul în creaţie.

La sfârşitul secolului XIII a apărut un imn catolic care îi este atribuit, după toate probabilităţile, unui călugăr franciscan — Jakobus de Benedictis. Imnul religios vorbea despre suferinţele, lamentările şi meditaţiile Fecioarei Maria aflată înaintea crucii unde era răstignit fiul ei, Mântuitorul nostru Isus Christos. Textul a căpătat foarte repede o mare răspândire şi celebritate. Toate lucrările muzicale inspirate de text vor purta o denumire prescurtată, Stabat Mater, faţă de titlul original, care era Stabat Mater dolorosa, adică împietrita mamă îndurerată. Pe lângă mulţi compozitori care au creat, inspiraţi de acest text, cum ar fi Palestrina, Pergolesi, Haydn, Dvořák, Puccini, se numără şi Gioachino Rossini. Acest compozitor de opere celebre, cu o vitalitate de invidiat, căci a scris 38 de opere în 37 de ani, a avut timp şi de a da naştere unei misse Stabat Mater care are o istorie destul de romantică. La 37 de ani, după atâta muzică de operă s-a hotărât să rupă relaţiile cu scena şi cu compoziţia. După doi ani, mergând spre Spania, a cunoscut un proeminent bancher spaniol care l-a rugat să compună un Stabat Mater pentru Abatele Varela. Rossini a consimţit, dar înţelegerea era ca lucrarea să nu fie prezentată în public. A început să lucreze colaborând şi cu un coleg al său — Tadolini, pe care mai apoi l-a rugat să scrie ultimele părţi, el suferind o criză de lumbago. Au trimis lucrarea cu dedicaţie Abatelui, fără a menţiona dubla paternitate. De aici au pornit mai apoi o serie de probleme care l-au determinat pe  Rossini să elimine părţile scrise de Tadolini, urmând să le compună el însuşi până la sfârşit. Astfel în 1841 apare versiunea în întregime a lui Rossini — aceea cunoscută până azi şi pe care o vom asculta în concertul de joi seara. Trebuie să menţionăm că Stabat Mater de Rossini este mai degrabă destinată sălilor de concert decât lăcaşurilor de cult, pentru că este lipsită, aproape cu desăvârşire, de sentimente religioase, în sensul clerical. Ea poartă ascultătorii mai puţin în sfera dramatismului suferinţelor patetice, şi mai mult spre armonie, frumuseţe, spre un paradis terestru. Alături de orchestra simfonică a Filarmonicii „Banatul” şi corul Ion Românu pregătit de maestrul Lucian Oniţa, îşi vor da concursul următorii solişti: soprana Alina Todea, mezzosoprana Florentina Onică, tenorul Marius Zaharia şi basul Iustinian Zetea.

Mircea Tătaru