Filarmonica „Banatul” Avancronica de concert Vineri 26 februarie

Ultimul concert simfonic din februarie are pe afiş Concertul pentru pian şi orchestră nr. 2 în si bemol major op.83 de Johannes Brahms şi Romeo şi Julieta, estrase din suitele nr.1 şi 2 de Serghei Prokofiev.

Scris la mai mult de 22 de ani de la primul concert pentru pian, această lucrare este puternic pătrunsă de stilul de simfonist al lui Brahms. De altfel şi durata este mai lungă decât un concert instrumental, ajungând la dimensiunile unei simfonii, cam 50 de minute. Lungimea se datorează faptului neobişnuit de a introduce încă o parte, un scherzo, rupând tradiţionala structură a concertului instrumental. O altă dezicere de la tradiţie este renunţarea la obişnuita introducere orchestrală, dar acest curaj îl avusese Beethoven mai înainte. Întărind ideea afirmării noului prototip de concert, Brahms desfăşoară fiecare parte cu multă amploare, cu o gândire simfonică evoluată, care totuşi, nu ştirbeşte dominaţia pianului solist. Concertul a fost dedicat lui Eduard Marxen, profesorul lui Brahms.

Vineri seara vom asculta concertul în interpretarea pianistei Oxana Corjos.

Simplitatea, adresarea directă, este o caracteristică a muzicii lui Prokofiev, dar, aşa cum mărturisea el însuşi, ea izvorăşte din rezolvările problemelor marii muzici, din dezvoltarea continuă a formelor şi nu în ultimul rând din însuşirea unei tehnici adecvate unui limbaj nou. Aceste calităţi însoţesc şi muzica baletului său „Romeo şi Julieta”, compus în 1935. În mod curios, finalul baletului era unul fericit, Prokofiev motivând această schimbare prin faptul că cei doi îndrăgostiţi, murind, nu mai puteau dansa la final. Dictatorul Stalin, enervat de un atare final, a interzis baletul. Bineînţeles că Prokofiev a schimbat finalul, dar opinia lui Stalin era corectă. Deşi în Anglia, Italia, Franţa sau Germania au apărut pe parcursul anilor zeci de povestiri despre cei doi îndrăgostiţi, în diferite variante, cu finaluri fericite sau nu, chiar atingând zonele parodiei, singura versiune care a rămas în istorie şi în inimile oamenilor este aceea a lui Shakespeare. În Anglia, bunăoară există poemul lui A. Brooke – Istoria tragică a lui Romeo şi Julieta, sau un transfer englez al tragediei ce aparţine lui B. Garter sub numele de Two english lovers. În Franţa, L. Mercier, în a sa Le tombe di Verona a decis, aşa precum au făcut şi alţii, să încheie povestea în chip fericit pentru a fi pe gustul publicului. Lista celor care i-au făcut în toate felurile şi întors pe toate feţele pe cei doi tineri este lungă. Versiunea lui Shakespeare este însă paradigmatică şi orice referire la acest subiect se face prin capodopera sa.

Prokofiev a extras din balet trei suite pentru a fi cântate în concerte simfonice. Vineri, pe scena Capitol, vom asculta şase părţi selectate din primele două suite. Iată titlurile părţilor: Montague şi Capulets, Julieta copil, Măşti, Romeo şi Julieta înaintea despărţirii, Moartea lui Tybalt şi Romeo la mormântul Julietei.

Concertul simfonic al Filarmonicii ”Banatul va fi dirijat de maestrul Cristian Mandeal.

Mircea Tătaru