Filarmonica „Banatul” Avancronica de concert Vineri 4 Martie

Dirijorul concertului simfonic de vineri, 4 martie, maestrul Paul Mann, ne propune spre audiţie două lucrări: Concertul pentru vioară, violoncel şi pian în do major op.56 de Ludwig van Beethoven şi Simfonia nr.5 în mi minor op.64 de Piotr Ilici Ceaikovski. Puţini compozitori au scris concerte pentru trei instrumente. În România au compus Alfredo Casella, Paul Constantinescu şi Wilhelm Georg Berger. Este destul de dificil să uneşti cele trei instrumente într-un discurs solistic, care să fie acompaniat de o orchestră mare. Un asemenea trio, ca lucrare de muzică de cameră este oarecum simplu, considerând că acompaniamentul temelor poate fi executat pe rând de cele trei instrumente. Doar un geniu ca Beethoven a ştiut să realizeze un triplu concert foarte reuşit, care a cucerit faimă internaţională. Bunăoară, el a înţeles că registrul grav al violoncelului, nu este prea compatibil cu cel al viorii, astfel că a compus partea de violoncel într-un registru mai înalt, apropiat celui al violei. A făcut în aşa fel încât orchestra şi trioul solist să se potrivească împreună, evitând un conflict muzical. Cele câteva momente de contrast, cum ar fi la finalul primei părţi, au rolul de a creea puţină tensiune, necesară în manifestarea estetică a sentimentelor. Mai este de menţionat că pentru o lucrare beethoveniană, partea a doua este neaşteptat de scurtă şi se leagă de partea a treia, în scopul realizării unităţii. Ca şi alte compoziţii ale maestrului și aceasta a fost  scrisă  pentru Arhiducele Rudolf von Habsburg-Lothringen. Dorea ca acest susţinător al său, care îi era elev, să execute partea de pian, să-şi poată evidenţia talentul. Nu se ştie de ce, Arhiducele nu a interpretat niciodată acest concert. În schimb, a cântat partea de pian, la prima audiţie de la Viena, alt protector al său, Prinţul Maximilian Fürst von Lobkowitz, căruia Beethoven i-a dedicat lucrarea. Vineri seara, soliştii concertului vor fi violonistul Lucian Petrila violoncelistul Darius Tereu şi pianistul Sorin Petrescu, toţi trei membri ai Filarmonicii „Banatul”.

Simfonia a V-a, compoziţie dedicată de Ceaikovski directorului Societăţii Filarmonice din Hamburg, a fost executată în primă audiţie la Petersburg în 1888 sub conducerea autorului. Ceaikovski a renunţat aici la tot ce este aspru, violent, sau la contrastele mari. Calitatea principală este bogăţia temelor, expresivitatea şi o dezvoltare muzicală lină, fără asperităţi. Unele schiţe descoperite dezvăluie sumare indicaţii programatice, probabil un ajutor pentru a structura ideile viitoarei compoziţii. Astfel putem să înţelegem organicitatea procesului componistic, acumulările enorme de ritm, intensitate şi culoare. Această creaţie monumentală poate defini tipologia simfoniei romantice, totul fiind gândit şi construit ca o devenire mereu ascendentă spre concluzia finalului. Există şi inovaţii precum valsul din mijlocul simfoniei, îmbinat cu aspecte de scherzo, sau marşul simfonic din prima parte, a cărui construcţie se bazează pe întrebuinţarea ritmului continuu, obstinat. Cu toate aceste elemente, unitatea perfect împlinită a simfoniei are în interior o substanţă melodică extraordinară, încât se poate spune că simfonia este de la început până la sfârşit numai melodie. Muzica acestei lucrări, ca şi întreaga creaţie a lui Ceaikovski aparţine tezaurului muzical universal, dar este totuşi rusească. Împotriva acelora care nu-l considerau compozitor naţional, s-a ridicat Stravinski care spunea — „Această muzică este la fel de rusească precum versurile lui Puşkin, ori cântecele lui Glinka”.

Mircea Tătaru