Filarmonica „Banatul” Avancronica de concert Samabata 8 Aprilie

O constanţă în ultimele ediţii ale Festivalului Timişoara Muzicală este participarea cunoscutei formaţii „Trio Contraste”. Concertul simfonic de vineri, 8 aprilie, se deschide cu două lucrări ale căror protagonişti vor fi Ion Bogdan Ştefănescu, flaut, Sorin Petrescu, pian şi Doru Roman, percuţie. Indiferent care este varianta originală a unei compoziţii, Sorin Petrescu, solist al filarmonicii timişorene, a câştigat prin talent şi muncă, o impresionantă abilitate pentru orchestrarea şi aranjarea ei pentru instrumentele formaţiei. Nu este vorba numai despre lărgirea continuă a repertoriului lor, ci şi aducerea pe marile scene de concert, prin aceste procedee, a unor bijuterii muzicale care aparţin muzicii de cameră. În interpretarea formaţiei acompaniate de orchestra simfonică a filarmonicii, vom asculta Concertino pentru flaut, pian şi percuţie după Concertino pentru două piane de Dmitri Şostakovici, şi Burlesca după un vals de Chopin pentru flaut, pian şi percuţie compusă de Andrei Tănăsescu.

În 1954 Şostakovici i-a făcut un cadou muzical fiului său Maxim, la împlinirea vârstei de 15 ani, un concert mai micuţ pentru două piane. Maxim era pe atunci elev la şcoala Centrală de Muzică din Moscova. Premiera a fost în noiembrie 1954 la un concert în care erau doar lucrări ale lui Şostakovici. Maxim a interpretat concertino împreună cu prietena lui Alla Maloletkova. Mai târziu, tatăl şi fiul au făcut înregistrări cu această lucrare. Vineri, vom asculta o variantă originală în primă audiţie absolută realizată de Sorin tocmai pentru această ediţie a festivalului. Tot o primă audiţie absolută este şi varianta orchestrată a lucrării lui Tănăsescu, care a compus o burlescă pentru trei piane după un vals de Chopin.

Partea a doua a concertului oferă publicului o lucrare deosebită — Variaţiunile „Enigma”op.36 compusă de Edward Elgar. Lucrarea a devenit celebră atât datorită conţinutului, valorii ei din punctul de vedere al esteticii muzicale cât şi datorită genezei. La sfârşitul unei zile lungi şi obositoare în care a avut multe cursuri şi a dus la îndeplinire alte îndatoriri, Edward s-a aşezat la pian, a aprins o ţigară şi a încercat să se relaxeze improvizând la întâmplare. Văzând-o alături pe soţia sa Alice, el începe să descrie pe muzică profilul prietenilor, al soţiei sale, ba chiar descrie propriul portret. A alternat schiţele spirituale şi umoristice cu altele profund serioase sau caricaturi grave. Întâlnim râsete, inflexiuni vocale, înflorituri, glume şi aluzii abstracte. După acea seară de 21 0ctombrie 1898, el stabileşte tema principală şi toate celelalte schiţe devin variaţiuni de facturi foarte diferite. Muzicologii explică faptul că titlul provine de la felul enigmatic în care tema este ascunsă în fiecare variaţiune. Tema, urmată de 14 variaţiuni şi marele final au devenit compoziţie completă la 18 februarie 1899, fiind executată pentru prima dată în iunie, acelaşi an, la St. James`s Hall din Londra, sub conducerea lui Hans Richter. Receptiv la unele critici el a adăugat 96 de măsuri la variaţiunea finală şi a compus o parte pentru orgă. În această versiune circulă lucrarea în lume, având un succes uriaş peste tot. Concertul simfonic de vineri seara va fi dirijat de maestrul Alexander Myrat.

Mircea Tătaru