Filarmonica „Banatul” Avancronica de concert Vineri 13 mai

Concertul simfonic de la finalul Festivalului Internaţional „Timişoara Muzicală” va fi dirijat de maestrul Gheorghe Costin, care ne propune următorul program — Poemul simfonic „O noapte pe muntele pleşuv” de Modest Petrovici Musorgski, Concertul pentru pian şi orchestră nr.2 în do minor op.18 de Serghei Vasilievici Rahmaninov şi Simfonia nr. 6 în si minor op.74 „Patetica” de Piotr Ilici Ceaicovski.

După Glinka, considerat întemeietorul şcolii naţionale ruse, a urmat un moment interesant în evoluţia istoriei muzicii ruseşti. Compozitorul autodidact Mily Balakirev, un om puternic şi influent, a strâns în jurul său un grup de tineri muzicieni, autodidacţi şi ei, fiecare având alte profesii. Ei vor fi cunoscuţi în ţara lor drept Cei Cinci Ruşi şi în istoria muzicii — Grupul Celor Cinci. Musorgski, a cărui lucrare va fi interpretată la începutul concertului, avea gradul de Fruntaş în Regimentul Preobrajenski şi când era liber se ocupa cu băutura, cu fetele, juca cărţi şi ştia să se îmbrace elegant. Însă ştia să cânte foarte bine la pian, muzica fiind, dintre toate, prima lui pasiune. Întâlnirea sa cu Balakirev a fost capitală pentru viaţa sa, demisionând din armată şi ocupându-se cu studiul intens al muzicii. La 5 iulie 1867 îi scria prietenului său Rimski-Korsakov, că tocmai a terminat tabloul muzical Noaptea Sfântului Ioan pe muntele pleşuv. Îi descria şi programul pe care l-a urmărit — Vuiet subteran al unor voci inumane, Apariţia spiritelor întunericului şi a lui Cernobog, Slăvirea lui Cernobog, Slujba neagră - Sabatul şi Dimineaţa. Aceasta din urmă include clopotul unei biserici săteşti care alungă spiritele întunericului. Mai apoi îl roagă pe Korsakov să îl ajute la orchestrarea lucrării. Acesta a operat unele modificări, iar după succesul premierei, mulţi iubitori ai muzicii erau convinşi că Rimski-Korsakov era autorul. El a restabilit paternitatea poemului, adică aparţinând lui Musorgski. De atunci, fantezia muzicală a circulat în lume în varianta lui Korsakov, cu titlul de „O noapte pe muntele pleşuv”.  

Cea mai îndrăgită lucrare a lui Rahmaninov este fără îndoială acest concert pentru pian, in do minor. Ca şi alte mari creaţii umane, el s-a născut din suferinţă. De ce a fost dedicat doctorului Nikolai Dahl, specialist în neuropsihiatrie? După eşecul de la premiera Simfoniei I, când a fost desfiinţat de critici, Rahmaninov se gândea să renunţe la compoziţie şi să se rezume la cariera de pianist solist. A intrat într-o depresie adâncă înecându-şi deziluziile în alcool. Salvarea a venit de la doctorul Nikolai Dahl, care era şi muzician amator, unde Rahmaninov a fost încurajat să meargă de către familie. Între ianuarie şi aprilie 1900, a frecventat regulat şedinţele de tratament. Nu ştim dacă momentele de hipnoză, sau încurajările şi îmbărbătările acestui doctor specialist, iubitor de muzică, sau toate la un loc, l-au convins pe Rahmaninov că destinul lui este hărăzit compoziţiei. Povestirile spun că Dahl l-ar fi îndemnat să scrie un concert pentru pian, ceea ce a şi făcut. Succesul de la premiera integrală, din 27 octombrie 1901, a fost extraordinar. Era un dublu succes, compozitorul fiind şi solistul concertului. Când Dr. Dahl, fericit, l-a felicitat pentru concert, Rahmaninov i-a răspuns „acest concert este opera dumneavoastră”.

Vineri seara, concertul va fi interpretat de pianistul Csiky Boldizsár.

Valoare a culturii universale, Simfonia a VI-a, este o strălucită sinteză a mijloacelor de expresie cucerite de Ceaikovski în întreaga sa viaţă de compozitor. De altfel, simfonia poate fi considerată un testament. Ea are un program interior, nefiind dezvăluit nimănui, deşi în iarna anilor 1892-1893, când a început să o schiţeze, scria nepotului său, Vladimir Davîdov, că are un program pe care doreşte să-l facă viu prin muzică. Mai apoi, după compunerea lucrării, se eschiva spunând că îi este imposibil să traducă în cuvinte sentimentele descrise în muzică. Succesul enorm al simfoniei se datorează nu numai măiestriei de compozitor, dar şi bănuitei subiectivităţi cu care a fost compusă, sincerităţii ei. Între sutele de păreri ale muzicologilor se distinge un numitor comun — simfonia este expresia vieţii extraordinar de complexe ale lui Ceaikovski. Poate de aceea el a iubit-o cel mai mult. A dirijat-o în premieră la 16 octombrie la Petersburg. Nouă zile mai apoi a încetat din viaţă.

Mircea Tătaru