Filarmonica „Banatul” Avancronica de concert Vineri 16 septembrie

Între 16-23 septembrie vor avea loc manifestări muzicale organizate de Filarmonica „Banatul” în cadrul Zilelor Enescu-Bartók. Primul concert va avea loc vineri 16 septembrie şi va fi condus de dirijorul Haoran Li. În program este Rapsodia nr.1 în la major op.11 de George Enescu, Concertul pentru pian şi orchestră în re bemol major op.38 de Aram Haciaturian şi Suita simfonică „Tablouri dintr-o expoziţie” de Modest Musorgski – Maurice Ravel.

În prag de secol XX, într-o perioadă post-romantică, Enescu a reuşit să afirme în lumina artei, lumea de dor şi sensibilitate a rapsozilor populari, a cântecului autohton. Cu arta sa genială a profitat din plin de  filoanele nepreţuite ale muzicii plaiurilor sale originare, neatinse încă de mijloacele de prelucrare ale muzicii culte. Chiar dacă Rapsodia, în simplitatea ei, faţă de ansamblul extraordinarei profunzimi a creaţiei enesciene, este considerată de muzicologii români doar un mic simbol al spiritualităţii sufletului nostru, trebuie să recunoaştem că este considerată peste tot o emblemă românească datorită faptului că este atrăgătoare şi foarte directă, fără alambicuri şi aluzii îndepărtate.

Lucrarea care i-a adus lui Haciaturian recunoaşterea în Europa a fost Concertul pentru pian în re bemol major op.38 pe care îl vom asculta în interpretarea pianistului Hosu de Soluan. Pe atunci exista un trio cu pian, celebru în Uniunea Sovietică, format din Lev Oborin la pian, David Oistrah la vioară şi Sviatoslav Knushevitsky la violoncel. Pentru fiecare dintre ei Haciaturian a compus un concert. Premiera concertului pentru pian s-a petrecut în 1937 la Moskova, pe o scenă în aer liber, în parcul Sokolniki. Orchestra a avut o singură repetiţie.

Deşi era la mijloc de iulie, s-a stârnit un vânt puternic care a aruncat ochelarii dirijorului Lev Steinberg până departe, astfel că a dirijat mai departe din memorie. În cele trei părţi se poate observa o apropiere cu folclorul caucazian din părţile oraşului natal, Tbilisi, şi cu dramatica virtuozitate a concertelor lui Liszt. A fost cam singura dată când autorităţile sovietice l-au încurajat pe Haciaturian şi l-au promovat în mediile vestice ale Europei. De aceea a şi început să fie tot mai des cântat de marii interpreţi ai pianului.

Arhicunoscută în lumea muzicii, „Tablouri dintr-o expoziţie”, pe care o vom asculta în încheierea concertului de pe scena Capitol, are o geneză interesantă. Totul a început cu întâlnirea dintre Modest Musorgski şi arhitectul Victor Hartmann, care era şi pictor. Prietenia lor s-a născut din dorinţa comună de a revitaliza arta rusă. La trei ani de la prima lor întâlnire, în 1873, Victor moare de anevrism, la 39 de ani. Musorgski, şocat, organizează o expoziţie cu peste 400 de picturi ale lui Hartmann, în memoria acestuia. Probabil atunci i-a venit ideea compoziţiei, astfel că în mai puţin de 6 săptămâni a finalizat o lucrare pentru pian căruia i-a dat titlul de mai sus. Ne aflăm în faţa unei suite romantice de tablouri programatice, un gen preferat de mulţi compozitori datorită libertăţii ce o conferă. O suită poate cuprinde cele mai diferite forme şi mişcări, reuşind să stârnească interesul prin libertatea de a construi contraste spectaculoase între părţi sau chiar între secţiuni. În cazul nostru, este fericit faptul că aceste tablouri nu sunt numai imagini simfonice, dar, la propriu, este vorba de transformarea în muzică a unor tablouri dintr-o expoziţie, legate între ele de promenada mereu influenţată psihologic de impresia lăsată de ultimul tablou văzut. Varianta simfonică realizată în 1922 o datorăm lui Maurice Ravel. Acest prestidigitator în arta orchestraţiei, acest maestru al urzelilor sonore şi al culorilor a desăvârşit opera lui Musorgski dându-i viaţă perenă pe marile scene de concert.

Mircea Tătaru